Influenta invatarii din primii ani de viata asupra performantei scolare
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Orice proces de invatare are la baza intelegerea si utilizarea conceptelor.
Conceptele de baza sunt cuvinte elementare care definesc elementele si relatiile fundamentale, primare, ce stau la baza cunoasterii si intelegerii lumii inconjuratoare: culori, forme, texturi, marimi, pozitii, cantitati, directii, relatii, timp, emotii, etc.
Conceptele sunt „fundamentul inteligentei“ (Jerome Kagan). Cu ajutorul conceptelor, copilul da sens lumii inconjuratoare si experientelor de zi cu zi, si isi construieste capacitatea de a observa si a gandi intr-un mod logic si organizat.
Cunoasterea si mai ales utilizarea lor corecta inca din primii ani de viata sunt un foarte bun predictor al performantei scolare de mai tarziu. Toate informatiile cuprinse in curriculum scolar se bazeaza pe intelegerea conceptelor de baza.
A intelege si utiliza concepte este mult mai mult decat a cunoaste si utiliza cuvinte. Un vocabular bogat nu inseamna intotdeauna si o gandire corecta. Astfel, invatarea conceptelor de baza a devenit un element cheie in toate curricullum de invatare din statele lumii care pun accent pe educatia timpurie din primii 6 ani de viata (Statele Unite, Marea Britanie, Australia etc).
Cel mai adesea, parintii isi invata copiii conceptele cel mai usor de recunoscut si mai „la indemana“: culori, forme, marimi, litere, numere. Prin urmare, cercetarile arata ca foarte multi copii intra la scoala fara sa fie familiarizati cu conceptele de baza incluse in programa scolara. In demersul lor pedagogic, cadrele didactice pleaca de la premisa ca toti copiii inteleg ceea ce li se preda sau li se cere. Este usor de inteles ca, intr-o clasa de 30 de elevi, este aproape imposibil pentru un invatator sa verifice daca toti copiii inteleg diferenta intre o linie verticala si una orizontala sau intre un cerc si o sfera!
Mai mult, programele scolare nu urmeaza o „harta conceptuala“ si nu sunt construite pe o pedagogie a predarii sistematice a conceptelor, care sa includa o secventiere a dezvoltarii acestora, de la simplu la complex, si mai ales construirea relatiilor conceptuale si utilizarea operatiilor cognitive de baza (comparatii, similaritati, analogii, diferente, secventieri etc). Toate testele de inteligenta fac apel la cunoasterea si intelegerea conceptelor si operatiilor cognitive de baza. Practic, acestea sunt fundamentul dezvoltarii gandirii logice, analitice si mai ales critice de mai tarziu.
Invatand sa observe si sa relationeze cat mai multe informatii din mediul inconjurator prin considerarea simultana a mai multor surse de informatii, copiii isi dezvolta atentia, abilitatile perceptuale si spiritul de observatie, invata sa prioritizeze ce este relavant sau important pentru un context dat, sa ia in consideratie surse suplimentare de informatie, dezvoltandu-si astfel capacitatea analitica si punand bazele gandirii critice – un factor predictor extrem de important al performantei academice sau profesionale de mai tarziu!
Iata doar cateva exemple de concepte: forme (liniare, bidimensionale, tridimensionale), dimensiuni (plane – vertical, orizontal, oblic; bidimensionale, tridimensionale), fractii (intreg, jumatate, sfert etc), texturi, materiale, relatia parte-intreg, stari ale materiei (solid, lichid, gazos etc), stari afective sau emotionale, relatii de familie (frati, veri, unchi etc), timp, spatiu, pozitii relative, cantitati, relatii cauza-efect, etc. De cate ori le explicam copiilor nostri aceste lucruri?
Specialistii in domeniul psihologiei cognitive au dezvoltat deja numeroase programe de dezvoltare ale aptitudinilor cognitive ale copiilor (exemple: Feuerstein Instrumental Enrichment Program, etc) care si-au demonstrat eficienta si utilitatea in dezvoltarea inteligentei atat pentru copiii cu dezvoltare tipica („normala“), cat si pentru cei cu intarzieri in dezvoltare. Mai mult, desi construite pentru dezvoltarea functiilor cognitive, aceste programe au „efecte secundare“ importante prin dezvoltarea vocabularului, cresterea abilitatilor lingvistice, de exprimare si comunicare, controlul atentiei si cresterea increderii si stimei de sine a copiilor, dezvoltarea motivatiei si interesului pentru invatare. Astfel, invatand sa observe si sa gandeasca, copiii devin ei insisi factori activi ai propriului proces de dezvoltare, castigand autonomie si siguranta in luarea deciziilor de zi cu zi.
