Cum sa crestem copii fericiti

Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii

Primul lucru care ne vine in minte cand ne intreaba cineva ce ne dorim pentru copiii nostri este “sa fie fericiti”. In conceptul general de fericire includem, implicit, toate ingredientele unei vieti echilibrate: sanatate, dorinte implinite, prieteni, familie, sentimentul de realizare personala. Intr-o lume care pune accent pe performanta si acumulare de valori materiale, a fi fericit a devenit insa o provocare. La fel ca toate celelalte abilitati de viata, fericirea – ca si nefericirea - se invata, si sta in puterea noastra, ca parinti, ce model de viata transmitem copiilor nostri. Iata cateva sfaturi de parenting care au la baza argumente stiintifice:

Parintii fericiti au copii fericiti. Deci, primul lucru de care trebuie sa avem grija este propria noastra fericire. Daca am devenit parinti nu inseamna ca nu mai suntem parteneri de cuplu, prieteni, profesionisti, oameni pasionati. Sunt numeroase cercetari care stabilesc o relatie de cauzalitate directa intre depresia materna si problemele de comportament la copii. Similar, tensiunile aparute frecvent in relatia de cuplu - chiar si tacite, bine ascunse - afecteaza starea emotionala a copiilor si, implicit, comportamentul acestora. Greseala pe care o fac multi parinti este de a-si schimba complet viata dupa venirea pe lume a copilului, renuntand la activitatile care le faceau placere sau le aduceau satisfactie personala inainte. Sentimentele de frustrare sunt cu atat mai mari cu cat, inainte de a deveni parinti, adultii aveau o viata profesionala si personala foarte activa. Despre efectele sacrificiului parental am vorbit pe larg intr-un alt articol. Cu putin efort si o foarte buna planificare, reusim cu siguranta sa avem cate putin timp pentru toate.
Sa ii invatam pe copii sa fie empatici si sa isi construiasca abilitatile de relationare sociala. Este bine cunoscut ca oamenii inteligenti emotional au mai mult succes in viata personala si profesionala. Inainte insa de a-i inscrie pe micutii nostri la cursuri care promit dezvoltarea inteligentei emotionale la copii, este bine sa ne reamintim ca cei mai buni profesori suntem chiar noi, parintii, asa ca: fiti empatici, exprimati-va natural emotiile, comunicati deschis, inconjurati-va de prieteni, vorbiti frumos despre ceilalti si oferiti-va neconditionat ajutorul oricui are nevoie. Copiii vostri vor face la fel. Este dovedit stiintific ca sentimentul de a fi util pentru cei din jur ne da sens si ne protejeaza de anxietate si depresie.
Puneti accent pe efort, nu pe rezultatul perfect. Astfel ii ajutam pe copii sa isi construiasca motivatia interna si sa se bucure de placerea de a face ceva util si nu de a obtine ceva perfect. Prin definitie, perfectiunea este statistic foarte rara sau chiar imposibila, deci conditionarea fericirii de atingerea perfectiunii ne condamna la o perpetua nefericire. Despre cum sa ne laudam corect copiii cititi aici.
Invatati-i pe copii autodisciplina. Autocontrolul si autodisciplina sunt factori predictivi ai succesului mult mai puternici decat inteligenta. Cercetarile arata ca dezvoltarea abilitatilor de inhibitie si autocontrol la varsta prescolara coreleaza pozitiv cu succesul scolar si abilitatile de socializare de mai tarziu. Aceasta presupune dezvoltarea capacitatii copilului de a amana recompensa, de a avea rabdare, de a tolera frustarile. Gasiti aici cateva sugestii de activitati pentru educarea tolerantei la frustrare la copiii mici. Autodisciplina faciliteaza procesarea corecta a informatiei si, deci, invatarea. In plus, copiii care au un bun autocontrol sunt mult mai bine perceputi si valorizati social.
Oferiti-le suficient timp liber si oportunitati de joaca. Nu suprasolicitati copiii cu activitati structurate inutile. Selectati cu atentie programele educationale si activitatile sportive in functie de varsta si de temperamentul copiilor. Copiii mici au nevoie de varietate si oportunitate de explorare. Limitati accesul la tehnologie si crearea dependentei de gadgeturi. Nu mai este nevoie de argumente pentru a va convinge ca utilizarea excesiva a tehnologiei de la varste fragede are efecte extrem de nocive asupra dezvoltarii creierului copiilor.