Copilul “stie” dar nu ridica mana la scoala? Afla de ce
Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii si adolescenti
Unii copii par sa prefere anonimatul. In aceste cazuri, parintii se plang adesea ca nu reusesc sa isi convinga copilul sa “iasa in fata” cu nimic, cu toate ca acasa - sau in alte contexte de viata familiare - este sclipitor de inteligent si detine toate cunostintele necesare pentru a se afirma la scoala. Dealtfel, nu de putine ori, rezultatele la testarile scolare (scrise) sunt foarte bune. Sentimentul de deznadejde al parintilor este accentuat de aprecierile cadrului didactic, care afirma ca “nu este activ la clasa”, desi – punctual – cand este intrebat sau “scos la tabla”, copilul stie sa raspunda.
Copilul anxios sau perfectionist
In anumite cazuri, copilul da unele semne de tensiune interioara si incredere scazuta in sine atunci cand se afla in situatia de a fi evaluat sau apreciat “public”. El si-ar dori sa poata raspunde si sa se afirme la clasa, insa anxietatea sa il impiedica uneori sa faca acest lucru. Parintii sau cadrele didactice pot observa cum instrumentele de scris ale copilului (creioanele, stiloul) sunt adesea roase la capat pana la distrugere, sau marginile paginilor din caiete si carti sunt rasucite si “framantate”. In plus, copilul are prostul obicei sa isi roada unghiile sau gulerul de la camasa. In aceste situatii, copilul devine frustrat de incapacitatea sa de a fi relaxat, spontan si dezinvolt in situatii sociale, cand sunt mai multe perechi de ochi atintite asupra sa, sau in situatii de evaluare, cand este asteptat sa performeze la un anumit nivel. El compenseaza aceasta frustrare fiind adesea nervos, agitat si foarte verbal acasa sau in prezenta persoanelor cunoscute, cand se poate manifesta in voie. Cele mai mari temeri ale sale sunt legate fie de faptul ca s-ar putea face de ras sau ar putea fi criticat daca spune sau face ceva gresit la scoala, fie de faptul ca nu va performa la nivelul asteptat de sine, sau de parinti. Despre povara de a fi perfect cititi mai multe aici. Acest copil trebuie abordat cu atentie atat acasa cat si la clasa, si este recomandabil ca parintii sa lucreze impreuna cu cadrul didactic pentru a-i construi increderea in sine. In aceste cazuri, criticarea copilului in fata colegilor de clasa sau acasa, de catre parinti, fortarea lui de a performa la un nivel ridicat sau chiar de a raspunde la clasa atunci cand nu este pregatit emotional sa o faca, sau penalizarea lui pentru blocajele sale emotionale sunt greseli majore care pot marca profund evolutia sa scolara. Copilul cu anxietate sociala sau cu anxietatea performantei necesita o abordare educationala aparte si este necesar sprijinul unui psiholog.
Copilul introvertit
In alte situatii, in cazul copiilor care prefera sa nu ridice mana la clasa atunci cand stiu raspunsul vorbim doar de un temperament anume care, pur si simplu, ii face sa fie mai putin doritori sa se afirme social. Ei nu simt nevoia de a primi confirmare din partea celorlalti pentru valoarea lor, propria parere fiind suficienta. De obicei, acesti copii au un nivel destul de bun al increderii in sine si isi aleg ei insisi situatiile cand “merita” sa se afirme si cand nu. Imi amintesc cu amuzament de replica unui baietel cu un comportament de acest tip, care, atunci cand l-am intrebat de ce nu vrea sa se afirme cu cunostintele pe care le are (si chiar avea un bagaj solid de cunostinte generale!), m-a privit foarte calm si mi-a spus – foarte sigur de el – ca “nu simte nevoia sa isi risipeasca talentul in lume” si ca ii este de ajuns ca “stie ca stie”, nu are nevoie de “aplauze”. Era sincer. Copiii cu acest tip de temperament (introvertit) trebuie pur si simplu … lasati in pace! A pune presiune asupra lor sau a-i critica nu are nicio justificare! Ei au nevoie de timp pentru a decide cand si cum sa se afirme, si, cu siguranta, nu vor simti niciun beneficiu personal din a fi in “lumina reflectoarelor”.
Cum recunosti un copil cu temperament introvert?
Copilul introvertit se adapteaza mai greu la situatiile noi, are nevoie de timp de gandire inainte de a raspunde sau actiona si prefera sa observe inainte de a incerca el insusi ceva. De asemenea, prefera activitatile individuale sau in grupuri mici, are nevoie de spatiul sau privat si vorbeste cu greu despre gandurile si emotiile sale. Adesea este gresit interpretat ca fiind timid, rezervat, nesociabil si incapatanat. In schimb, este capabil de relatii personale profunde, de durata. Se simte bine cu el insusi si nu are probleme sa petreaca timpul in singuratate. Este de incredere si isi tine promisiunile. Avand bunul obicei de a gandi inainte de a actiona, in general ia deciziile corect. Mai mult, nu are nevoie de altii pentru a lua decizii, bazandu-se pe propriile resurse. De asemenea, invata mai mult si mai repede pentru ca are rabdare sa asculte.
Publicat de: Kidspots
