Ce este inteligenta si cum o masuram

Ce este inteligenta si cum o masuram

Monica Bolocan, psiholog clinician

De-a lungul timpului, inteligenta umana a fost inteleasa si definita in foarte multe moduri. Numeroase teorii ale inteligentei au stat la baza dezvoltarii celor mai celebre baterii de teste de evaluare psihologica a acestui concept, baterii care si-au demonstrat in timp validitatea. Fara indoiala ca fiecare forma de viata are o inteligenta proprie necesara adaptarii la mediu pentru supravietuirea speciei, insa atunci cand vorbim de inteligenta umana ne referim la un concept unic, de o complexitate aparte, mult superior celor mai evoluate specii de animale, si aceasta in primul rand datorita unei abilitati unice, specifice omului: limbajul articulat.

Cand spunem despre cineva ca este “inteligent” multi dintre noi isi imagineaza fie o persoana capabila sa gaseasca rapid cele mai bune solutii la diverse probleme de viata, fie o persoana cu foarte bune abilitati analitice si o capacitate superioara de abstractizare. Abilitatile academice inalte castigate prin educatie reflecta, de asemenea, un nivel crescut de inteligenta. Totusi, din ce in ce mai multi specialisti sustin ca nu atat abilitatile analitice si cunostintele academice specifice sunt relevante, cat capacitatea generala a unui individ de a acumula si utiliza informatiile si experienta anterioara pentru a se adapta eficient la contexte si cerinte variate sau noi ale mediului extern. In mod firesc, inteligenta trebuie sa duca la o mai buna adaptare a fiintei umane la mediul sau de viata sub toate aspectele sale (personal, practic, social, cultural, academic sau profesional), indiferent daca acest “mediu” este intr-o zona geografica izolata si austera, sau in mijlocul celei mai moderne metropole.

Ce este IQ-ul?

IQ-ul (Intelligence Quotient) este masura inteligentei umane (dimensiunea sa cognitiva sau conceptuala) exprimata printr-un numar obtinut prin aplicarea unui test standardizat, raportat la varsta cronologica. Marea majoritate a oamenilor se situeaza undeva in jurul valorii de 100 (in intervalul 90 – 110), aceasta fiind inteligenta medie. Inteligenta superioara incepe de la valoarea de 120, iar de la 130 in sus vorbim despre supradotare cognitiva. In sens invers, un IQ de 75 – 85 exprima un intelect “de limita”, sub valoarea de 70 fiind considerata existenta unui deficit (retard) in functionarea cognitiva.

Utilizarea unei masuri standardizate de evaluare a IQ-ului este absolut necesara avand in vedere stabilirea unor categorii de persoane cu “nevoi” sau “cerinte educationale speciale” care beneficiaza de suport social, material si conditii diferentiate de instruire si educatie. Totodata, valoarea IQ ofera o predictie destul de buna asupra performantei academice si profesionale a persoanei evaluate. In cazul copiilor, evaluarea timpurie a inteligentei este extrem de utila pentru stabilirea planurilor de educatie adaptate nevoilor de dezvoltare ale fiecarui copil.

Ce este dizabilitatea intelectuala?

Redefinirea conceptului de inteligenta generala a dus la modificarea conceptului de dizabilitate intelectuala (denumit pana nu demult retard mintal), stabilirea gradului de afectare nemaifiind bazata exclusiv pe rezultatul la testele de inteligenta (IQ), ci mai ales pe evaluarea abilitatilor adaptative ale persoanei. Mai simplu spus, cat de bine se descurca acea persoana pentru a trai independent si a functiona eficient in viata personala, sociala si profesionala, adica abilitatile de viata autonoma (conceptuale, sociale si practice) ale acelei persoane. Astfel, functionarea adaptativa este cea care determina nivelul de suport de care are nevoie o persoana, si nu abilitatile sale cognitive (IQ-ul).

Neurobiologia inteligentei

Din ce in ce mai multe voci stiintifice sustin ca inteligenta este determinata de modul in care in creier se conecteaza diverse arii cerebrale construind astfel retele complexe si, mai ales, stabile in timp. Se spune ca neuronii care “se aprind” impreuna, “se leaga” impreuna. In plus, volumul crescut de materie cenusie in anumite regiuni ale creierului (in special in cortexul prefrontal) pare a avea legatura cu un nivel crescut al inteligentei. Desi materia cenusie poate fi “crescuta” in anumite limite prin invatare, totusi biochimia functionarii neuronale - adica modul in care actioneaza neurotransmitatorii (o particularitate mostenita genetic si influentata de dezvoltarea creierului in perioada fetala) - face ca unele creiere sa fie mai maleabile (sau plastice) decat altele. Viteza cu care circula impulsurile electrice intre neuroni este de asemenea un factor important, dar si aceasta este un rezultat al biochimiei neuronale.

Diferite tipuri de inteligenta (asa cum le-a definit, spre exemplu, Gardner - autorul conceptului de inteligenta multipla) sunt de fapt rezultatul unui volum crescut al materiei cenusii in anumite zone ale creierului, responsabile de acele abilitati. Ne nastem cu o anumita “arhitectura” cerebrala mostenita de la predecesorii nostri, asa ca abilitatile lor speciale – formate si prin experientele de viata care le-au modelat creierul – ni se transmit si noua. Ne explicam astfel de ce ce talentul se mosteneste genetic, regasindu-se in mai multe generatii ale aceleiasi familii. In termeni comportamentali, aceasta disponibilitate a creierului de a forma retele neuronale complexe si stabile se traduce printr-o invatare mai rapida de abilitati noi, o viteza mai mare de procesare mentala a informatiei si o capacitate mai mare de stocare temporara si manipulare simultana a informatiilor (memoria de lucru). Pe scurt, un creier mai eficient, care consuma mai putine resurse si are un randament mult mai mare.

Aceste particularitati functionale (viteza de procesare mentala si memoria de lucru crescute) sunt caracteristice persoanelor supradotate cognitiv, in plus fata de capacitatea de a gasi solutii noi la probleme, ca urmare a interconectarii mai multor arii cerebrale in timpul procesului de gandire. Aceasta interconectare este “dirijata” si organizata de functiile executive ale cortexului prefrontral (incluzand memoria de lucru), fiind astfel explicabil de ce un volum mai mare de materie cenusie in zona frontala a creierului duce la un nivel mai bun al inteligentei.

Publicat de KidSpots