Trei ingrediente cheie ale abilitatilor sociale

Trei ingrediente cheie ale abilitatilor sociale

Primele idei care care ne vin in minte atunci cand ne gandim la abilitatile sociale ale copiilor sunt legate de capacitatea acestora de a stabili relatii interpersonale pozitive si sanatoase cu cei din jur si de a face fata cu succes regulilor de convietuire in grup. In viziunea generala, copiii cu abilitati sociale bune pot comunica clar si eficient si arata consideratie pentru sentimentele, interesele si opiniile celorlalti. In plus, isi asuma responsabilitatea pentru actiunile lor, sunt capabili de autocontrol si isi pot sustine asertiv punctul de vedere atunci cand este nevoie. Toate acestea sunt abilitati extrem de complexe care implica functii cognitive superioare si necesita timp pentru a se dezvolta. Pentru a ajunge insa in etapa superioara a dezvoltarii, creierul are nevoie de achizitii de baza solide. La baza tuturor abilitatilor superioare stau abilitatile simple. Iata trei ingrediente simple dar critice pentru abilitatile sociale ale copiilor:

1. Abilitatile motorii

Numeroase studii atesta faptul ca acei copii care au abilitati motorii bune (sunt agili, dinamici, flexibili, au o buna coordonare a segmentelor corpului si bune abilitati de orientare in spatiu) sunt mult mai bine perceputi din punct de vedere social, si acest lucru devine mult mai evident la varsta adolescentei. Supletea si precizia miscarilor ii fac pe adolescenti sa para mai atractivi fizic si nu mai este un secret pentru nimeni ca persoanele atractive sunt mai “vizibile” social si isi fac mult mai usor prieteni. Importanta extraordinara a abilitatilor motorii devine evidenta atunci cand observam comportamentul copiilor afectati de dispraxie (tulburarea de dezvoltare a coordonarii motorii – sindromul copilului “impiedicat” si “neindemanatic”). Dificultatea de a-si face prieteni si excluderea lor din grupurile sociale sunt printre cele mai frecvente probleme raportate de copiii dispraxici si de parintii acestora. In plan emotional, aceste probleme se insotesc frecvent de o stima de sine scazuta, neincredere in sine si chiar anxietate sociala si depresie.

Sursa problemelor de socializare ale copiilor cu abilitati motorii slabe incepe in copilaria mica, dupa varsta de 3 - 4 ani, odata cu dezvoltarea interesului de a se juca impreuna cu ceilalti copii. Un copil care nu alearga bine, nu se poate catara repede, nu prinde si nu loveste mingea corect, nu poate merge pe bicicleta, trotineta etc la fel de bine sau de repede ca ceilalti este, treptat, exclus din grupul de joaca. Copilul incepe sa simta ca este “diferit” si ca “nu poate”. Neexersate de timpuriu, in etapele simple ale interactiunii umane, abilitatile de socializare nu se dezvolta corect. Copilul care “sta pe margine” si se uita cum se alearga altii nu va sti mai tarziu cum sa faca fata unei activitati de grup cu reguli complexe. Este imperios necesar ca parintii sa sesizeze la timp daca dezvoltarea psihomotorie a copilului este in standard si sa ia toate masurile necesare pentru remedierea intarzierilor in dezvoltare. Gasiti aici sugestii despre ce activitati sportive sunt potrivite pentru dezvoltarea motorie a copiilor intre 3 si 6 ani, respectiv pentru copiii cu varste intre 6 si 10 ani.

2. Limbajul si comunicarea

Daca abilitatile motorii sunt structura de baza pe care se construiesc celelalte abilitati superioare, inclusiv cele sociale, cheia succesului in plan social este data de abilitatile verbale si de comunicare. Toti copiii care au o intarziere in dezvoltarea limbajului sau sufera de o forma de afectare a functiei comunicarii au abilitati sociale scazute. Frecvent, in comportamentul copiilor care nu isi pot exprima frustrarile prin cuvinte apar probleme precum crize de afect, opozitionimul, agresivitatea. Despre importanta limbajului si comunicarii in dezvoltarea copilului cititi mai multe in articolul “Copilul nu vorbeste. Cand trebuie sa ne ingrijoram?”

3. Abilitatile de autoreglare cognitiva, emotionala si comportamentala (self regulation skills)

Self-regulation skills (aceasta este denumirea cea mai utilizata de specialistii in dezvoltarea copilului) reprezinta o categorie speciala de abilitati a caror formare incepe in copilaria mica. Sunt foarte multe studii care atesta ca o buna dezvoltare a abilitatilor de autoreglare la varsta prescolara este un factor predictiv foarte bun al abilitatilor de relationare sociala si al integrarii scolare de mai tarziu. Desi aceste abilitati au o componenta genetica si de functionare neurobiologica semnificativa, modul in care persoanele importante din viata copilului aleg sa interactioneze cu acesta si sa il disciplineze inca din primii ani de viata are un impact major asupra dezvoltarii lor. De asemenea, copiii cu unele tulburari de neurodezvoltare (ADHD, autism, etc) au dificultati semnificative de autoreglare cognitiva, emotionala si comportamentala, fiindu-le afectate semnificativ si abilitatile de socializare. Avand in vedere complexitatea subiectului, voi aborda problematica dezvoltarii self-regulation skills intr-un articol separat.

Publicat de: KidSpots