Tehnici de disciplinare copii
De ce tehnicile de disciplinare nu functioneaza uneori: cele mai frecvente greseli pe care le fac parintii
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Tehnicile de disciplinare sunt unul dintre cele mai discutate si interesante subiecte din domeniul parenting-ului. Desi parintii au la indemana o multitudine de teorii si sfaturi care sa-i ghideze in relationarea cu copiii lor, este clar ca “solutia universala” nu a fost inca descoperita! Nu exista nicio formula magica pe care, rostind-o, copilul tau sa se conformeze imediat. Ce functioneaza pentru un copil, nu are niciun efect pentru altul. Mai mult, o metoda care s-a dovedit de succes intr-o situatie devine in scurt timp inutilizabila. Ce este de facut?
Iata care sunt cateva din greselile cele mai frecvente pe care le fac parintii in disciplinarea copiilor:
Confunda termenul de “disciplinare” cu cel de “pedeapsa”. Aceasta este o eroare foarte importanta, care sta de multe ori la baza celorlalte greseli. Disciplinarea inseamna mult mai mult decat penalizarea copilului pentru comportamentele indezirabile, fiind in primul rand o metoda de educatie. De multe ori, odata ce relationarea cu copilul este construita corect prin stabilirea de reguli si limite clare de comportament, si incurajarea comportamentelor dezirabile, nici nu mai este nevoie de pedepse. Imagineaza-ti ca modelezi din plastilina o forma care reprezinta comportamentul copilului tau. Daca numai rupi, tai si turtesti, nu obtii nimic. Intai trebuie sa construiesti, plecand de la baza si dand bucatii de plastilina forma frumoasa pe care ti-o doresti, si abia apoi vii si retusezi, pe ici pe colo, doar unde este necesar.
Apeleaza la tehnicile de disciplinare (in special de penalizare) inainte de a intelege corect situatia. Este ca si cum parintele ar umbla cu o trusa de unelte la el, si, cand vede ceva de reparat, scoate repede unealta care i se pare cea mai potrivita si se pune pe treaba, fara a se intreba inainte “de ce” s-a stricat. De aceea, prima si cea mai importanta intrebare pe care trebuie sa ti-o adresezi atunci cand copilul tau se comporta neadecvat este “De ce se comporta asa copilul meu?”. Odata ce ai identificat corect cauzele, poti trece la treaba, alegand unealta potrivita situatiei. De multe ori, parintii au nevoie de ajutorul unui specialist in aceasta etapa, pentru ca implica un grad de detasare si obiectivare mult prea mare pentru a putea fi asumat de cineva implicat emotional in situatie.
Nu adapteaza tehnicile de disciplina la varsta copilului. Copiii sunt fiinte complexe, iar, la varste mici, comportamentele lor sunt in principal rezultatul emotiilor pe care le traiesc sau al imitatiei. Pe masura ce cresc, abilitatile lor de intelegere, rationament si gestionare a emotiilor se dezvolta, prin urmare modul in care parintii li se adreseaza trebuie sa se schimbe corespunzator. Astfel, pentru copiii mici si prescolari (pana la 5 – 6 ani) functioneaza foarte bine tehnicile care merg pe modelarea directa a comportamentului: ignorarea, time-out-ul, recompensarea si penalizarea imediata a unui comportament, modelarea prin joc de rol etc. Nu putem tine discursuri de morala unui copil de 2 ani, pentru ca nu este inca in stare sa inteleaga. Capacitatea de “decentrare” a copilului se dezvolta treptat, asa incat abia dupa 5 sau 6 ani putem avea discutii elaborate despre consecintele comportamentelor noastre asupra celorlalti, folosind un limbaj adecvat varstei.
Cred ca daca o metoda a functionat intr-o situatie, va functiona si in alta. Asa cum spuneam mai sus, alegerea metodei de disciplinare (recompense sau penalizare, in egala masura) depinde de intelegerea corecta a situatiei in care are loc. Intrucat copiii pot alege sa foloseasca acelasi comportament (spre exemplu, o criza de afect) din motive total diferite (vor sa obtina ceva, sau sunt obositi, sau sunt frustrati, etc), nu este corect si nici eficient ca parintele sa utilizeze aceeasi metoda. Este nevoie de o intelegere profunda atat a temperamentului si caracteristicilor de dezvoltare ale copilului cat mai ales a relatiei de atasament dintre parinti si acesta pentru a putea alege corect metoda potrivita fiecarei situatii.
Nu au rabdare in obtinerea rezultatelor, si, in consecinta, sunt inconsecventi. O metoda de disciplinare (fie pozitiva sau negativa) cere timp pentru a-si face simtite efectele. Daca cele pozitive se “simt” mai repede, tehnicile de penalizare sau pedeapsa duc, in general, la o accentuare a comportamentelor negative pe termen scurt (copilul se va lupta sa recupereze terenul pierdut), pentru ca mai apoi sa inceapa sa functioneze. Daca parintii “bat in retragere” si sunt inconsecventi in aplicarea metodelor, acestea nu vor functiona. Copilul fie nu va intelege nimic, fie nu ii va lua in serios.
Sursa: KidSpots
