Teama de teste si concursuri scolare la copii
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Incepand chiar cu primii ani de scoala, situatiile de testare a cunostintelor la scoala devin un subiect important in viata copiilor. Fie ca vorbim de evaluari periodice sau de diferite concursuri, obligatorii sau optionale, copiii sunt pusi in situatia de a-si demonstra competentele acumulate fara a primi sprijin din partea cuiva si, mai ales, contra timp. Copilul se afla in fata unei provocari si trebuie sa se descurce singur, repede si bine. Desi o anumita stare de tensiune emotionala este benefica, ducand la mobilizarea resurselor cognitive pe termen scurt, pentru multi copii aceasta situatie este perceputa ca un distress (un stress emotional negativ), avand efecte blocante asupra capacitatii de concentrare si, implicit, a performantei. Vorbim in acest caz de anxietatea de testare, o stare emotionala cu efecte cateodata dezastruoase chiar si asupra celui mai inteligent si constiincios copil.
Ce este anxietatea de testare si cum se manifesta?
Pentru a performa bine intr-o situatie de testare, este nevoie de un anumit nivel de alerta psihologica si fiziologica. Adrenalina descarcata in aceasta stare de alerta duce la mobilizarea resurselor emotionale si cognitive necesare pentru performanta. Majoritatea copiilor au emotii inainte de o evaluare sau un concurs si este bine sa fie asa. Cei care sunt prea relaxati nu sunt suficient de motivati pentru “a da ce este mai bun in ei”. Problema intervine atunci cand acest stress pozitiv, mobilizator, se transforma intr-unul negativ, consumator de resurse. In acest caz vorbim despre anxietate.
Anxietatea de testare se poate manifesta atat inainte cat si in timpul sau dupa un test sau examen si poate afecta in grade variabile performanta la acesta. Spre exemplu, unii copii se plang de “frica” cu cateva zile inainte de un test, mobilizand toata familia in jurul lor, unii dintre ei reusind, totusi, sa se “adune” si sa obtina rezultate foarte bune in ziua testarii. Costul lor emotional este, insa, enorm. Altii, desi se pregatesc intens si au constant rezultate scolare foarte bune, se comporta in timpul unui test sau concurs ca si cum cineva le-a sters mintea cu un burete, esuand inexplicabil pentru cei care le cunosc nivelul lor real de cunostinte.
Manifestarile anxietatii de testare pot fi atat evidente cat si extrem de subtile, si sunt de mai multe tipuri:
- Simptome fizice: dureri de cap, de burta, ameteli, stari de voma, diaree, palpitatii, senzatie de sufocare, transpiratie excesiva, senzatie de uscaciune a gurii
- Simptome emotionale: sentimente intense de teama, dezamagire, tristete, furie, etc
- Simptome comportamentale: agitatie, opozitionism, refuz scolar, etc
- Simptome cognitive: dificultati de concentrare si organizare a gandurilor, gandire negativa (“nu mai stiu nimic”), compararea cu ceilalti (“altii stiu si eu nu”), blocaj cognitiv, etc
Putem regasi aceste simptome in combinatii si grade de intensitate diferite atat inainte, cat si in timpul sau dupa situatia generatoare de distress (test, examen, evaluare scrisa sau orala, concurs etc)
Care sunt principalele cauze ale anxietatii de testare?
Intalnim frecvent anxietatea de testare la copiii cu temperament inhibat-anxios care au un istoric de comportamente de evitare si retragere in fata sarcinilor noi sau in situatiile sociale. Unii dintre acestia sunt copii care renunta usor atunci cand intampina o dificultate, avand o incredere scazuta in abilitatile lor personale de a rezolva probleme sau in capacitatea de a avea controlul asupra situatiei. In aceasta categorie intra si copiii care au o problema in a performa in sarcinile contra-timp de orice fel (inclusiv jocuri si activitati sportive), pe care le evita cat pot. Orice fel de presiune exterioara (timp, numar de erori, viteza etc) ii face sa simta ca nu au controlul asupra situatiei, generandu-le aceasta stare de anxietate. De foarte multe ori aceasta lipsa de incredere in sine este cultivata “cu grija” de cei din jurul lor, prin atitudini, gesturi si afirmatii mai mult sau mai putin constientizate ca avand efect negativ.
O categorie aparte o reprezinta copiii perfectionisti pentru care ideea de “a gresi”, “ a nu sti” sau “a nu fi perfect” este atat de chinuitoare incat devine blocanta in situatiile de testare.
Exista insa si copii care invata aceasta frica de teste, examene si concursuri de la cei din familie, care se comporta similar atunci cand au cate o provocare de trecut, lamentandu-se ca “e greu”, “nu cred ca voi reusi”, “nu mai pot, abia astept sa scap” etc.
O alta categorie destul de numeroasa este reprezentata de copiii asupra carora parintii sau chiar cadrele didactice pun o presiune uriasa pentru a reusi, pentru a fi primii, “cei mai buni”, sau “mai buni decat ceilalti”. In acest caz, copiii duc pe umeri o povara uriasa care ii face sa cedeze exact in momentele in care ar trebui sa isi mobilizeze toate resursele. Teama de a dezamagi sau, mai rau, teama de a fi pedepsiti pentru greseli sau criticati in public pentru rezultate (la scoala, de exemplu) ii face pe acesti copii sa traiasca orice situatie in care sunt testati sau evaluati ca pe cel mai mare si important examen al vietii, cu toate costurile emotionale aferente. Perceptia acestor copii este ca valoarea lor personala este strans legata de rezultatele la teste si daca nu reusesc inseamna ca “nu valoreaza nimic”.
Publicat de: KidSpots
