START la gradinita! In ce situatii pot aparea probleme de adaptare
Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii si adoelscenti
Mai este foarte putin timp pana incepe gradinita, primul “examen al vietii” pentru micutii nostri. Multi parinti sunt framantati de o multime de intrebari legate de adaptarea copilului la viata in colectivitate: Oare va fi bine? Va plange? Cum va relationa cu ceilalti copii? Cum se va reusi sa se imbrace singur, sa manance, sa isi faca intelese nevoile? De cele mai multe ori, emotiile sunt mai mari de partea adultilor decat pentru copii, care, la varsta de 3 ani, nu constientizeaza si nu anticipeaza foarte bine ce urmeaza sa se intample.
Ce ii sperie cel mai mult pe copii cand incep gradinita?
Cea mai frecvent intalnita spaima este separarea de parinti - acea anxietate de separare cum o numesc specialistii. Copilul are efectiv sentimentul ca este abandonat de parintii sai si resimte dramatic acest lucru. Foarte multi copii plang dimineata cand sunt lasati la gradinita, insa in mod firesc acest comportament ar trebui sa se reduca treptat ca intensitate si durata si sa dispara dupa 2-3 saptamani de mers in colectivitate. Totusi, nu putini sunt copiii care nu reusesc sa depaseasca acest moment si care au simptomele unei tulburari de adaptare: apetit alimentar scazut, somn agitat, regres emotional, devin mai sensibili, plangaciosi, irascibili, dependenti de prezenta parintilor. In aceste cazuri este nevoie de o abordare speciala si se impune un consultarea unui psiholog pentru a stabili cea mai potrivita abordare.
In ce situatii pot aparea probleme de adaptare?
Adaptarea la colectivitate este foarte dificila pentru anumite categorii:
- copiii extrem de anxiosi, timizi sunt predispusi temperamental catre frici si anxietati de tot felul, inclusiv catre anxietate de separare
- copiii foarte rasfatati, obisnuiti sa faca numai ce vor, cand si cum vor, sa nu li se spuna niciodata “nu” au mari dificultati de a accepta si de a se supune normelor de convietuire in grup si regulilor de disciplina. In plus, fiind obisnuiti sa li se acorde exclusiv atentie, tolereaza cu mare dificultate faptul ca, brusc, nu mai sunt centrul universului si trebuie sa tina cont si de nevoile altor copii, nu numai de cele personale
- copiii hiperprotejati care nu si-au dezvoltat corect abilitatile de autonomie personala (nu se descurca sa se imbrace, sa manance sau sa mearga la toaleta singuri)
- copiii cu intarzieri in dezvoltarea psihomotorie sau cu un tipar atipic de neurodezvoltare: cei care au vorbit tarziu si incorect, au mers greu si au abilitati motorii (fine si grosiere) deficitare, au dificultati de relationare sociala, au probleme specifice de functionare cognitiva (atentie, memorie, deficit intelectual, perceptie vizuala sau auditiva, etc), sau probleme de comportament (sunt impulsivi, hiperactivi, agresivi, opozitionisti si au in general un autocontrol foarte slab)
- copiii cu diverse probleme medicale nedepistate inca (deficiente de auz si de vedere, probleme de postura corporala, afectiuni neurologice etc)
Care sunt avantajele intrarii la grădiniţă?
De cele mai multe ori observam dupa inceperea gradinitei ca micutul incepe sa vorbeasca mai mult si mai bine, asimileaza foarte multe cunostinte noi, capata abilitati de autonomie personala si mai ales, devine mai sociabil si mai increzator in sine. Pentru aceasta este insa nevoie de o prezenta constanta a copilului la gradinita, asa ca pauzele lungi si dese trebuie evitate pe cat posibil.
