Puncte critice in dezvoltarea psihologica a copiilor prematuri
Motricitatea si Limbajul
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Este ceva obisnuit pentru copiii nascuti prematur sa aiba un start intarziat in viata si sa atinga mai tarziu reperele critice in dezvoltare comparativ cu cei de varsta cronologica similara nascuti la termen. Cele mai afectate arii de dezvoltare sunt cele legate de abilitatile motorii si limbaj. Totusi, specialistii considera ca pana la aproximativ 2 ani, copiii nascuti prematur ar trebui sa “ii prinda din urma” pe co-varstnicii lor. Intarzierile in dezvoltarea psiho-motorie care se prelungesc dupa vasta de doi ani pot indica prezenta unor probleme specifice de dezvoltare si necesita a fi monitorizate si abordate prin terapii de corectare. Primii 3 ani de viata sunt critici pentru interventie intrucat platicitatea cerebrala este maxima in aceasta perioada.
In plus fata de conditia speciala de “prematur”, orice copil are o predispozitie genetica pentru a atinge reperele de dezvoltare mai devreme sau mai tarziu sau pot exista ale conditii medicale care sa justifice intarzierea in dezvoltare pe anumite arii. Este posibil sa se constate intarzieri in dezvoltarea limbajului in special atunci cand au existat perioade lungi de spitalizare intrucat copilul nu a avut energia necesara si nici oportunitati variate de a interactiona suficient cu alti adulti si copii pentru a-si dezvolta abilitatile de comunicare.
Inainte insa de dezvoltarea limbajului, exista o alta categorie de abilitati care stau la baza dezvoltarii corecte a tuturor celorlalte: abilitatile motorii. Este greu de crezut ca vom vedea un copil care sa lege cuvintele in propozitii inainte sa mearga bine! In mod frecvent, copiii care au avut intarzieri in atingerea reperelor motorii din primul an de viata au si intarzieri in dezvoltarea limbajului. Adesea, parintii observa si se concentreaza mai mult pe dificultatile de dezvoltare a vocabulului si de pronuntie si nu observa ca micutul lor este “impiedicat” si neindemanatic, se loveste de lucruri prin casa si scapa obiectele din manute. De fapt, motricitatea este prima si cea mai importanta problema care trebuie adresata.
In mod obisnuit, dezvoltarea abilitatilor motorii a copiilor are loc intr-o anumita ordine, pe baza unei secvente predefinite. Spre exemplu, un copil va sta in fundulet dupa ce isi sustine bine capul si se poate intoarce singur de pe spate pe burta si invers. Copilul mic merge de-a busilea inainte de a se ridica in picioruse si invata sa se catere si sa sara pe doua picioare dupa ce si-a consolidat bine echilibrul in mers si apoi in alergat. Dupa varsta de 2 ani, majoritatea copiilor nu mai au dificultati de a alerga si de urca scari, de a rostogoli o minge, pot manipula corect obiectele mici si se pot apleca din talie pentru a ridica un obiect de pe jos fara sa cada.
De aceea, mai ales in cazul copiilor prematuri care prezinta un risc mai mare de intarzieri in dezvoltare, in primii 3 ani de viata este foarte utila o evaluare periodica a nivelului de dezvoltare psihomotorie (din 3 in 3 luni in primul an, apoi la 6 luni) pentru a putea depista eventualele probleme si interveni la timp. Dupa varsta de 3 ani, odata cu dezvoltarea abilitatilor de comunicare, este posibila si evaluarea neuropsihologica ce poate identifica eventuale functii cognitive specifice insuficient dezvoltate, cu influenta asupra abilitatilor de invatare ale copilului si performanta sa scolara de mai tarziu.
Publicat de: Reteaua privata de sanatate Regina Maria