Problemele scolarilor

Fluctuatiile in activitatea scolara sunt normale pentru copii.  O relatie buna intre parinti si scoala, respectiv profesori, va permite sa identificati din timp problemele scolarilor, sa recunoasteti si sa gasiti cat mai repede solutii.  Cele mai frecvente probleme ale scolarilor se refera la performanta scazuta in invatare, lipsa motivatiei de a studia, lipsa motivatiei pentru a merge la scoala sau relatii conflictuale intre scolari si colegii acestora sau profesori.  Problemele pot avea intensitati variabile, de la mici nemultumiri si pana la situatii grave, iar durata acestora variaza de asemenea de la copil la copil.  Indiferent de durata si intensitate, problemele scolarilor au impact negativ asupra modului in care acestia se raporteaza la scoala, si la ei insisi.

O situatie din ce in ce mai frecventa este aceea in care copiii nu mai vor sa mearga la scoala, sau chiar o urasc, asemeni temelor pe care refuza sa le faca. Surprinzator, de multe ori motivul pentru care copiilor nu le place scoala sunt chiar parintii.  Poate fi vorba de atitudinea parintilor fara de scoala si cadre didactice (comentarii negative), sau o igiena de viata deficitara (da, un program zilnic echilibrat este esential!), sau de situatii precum copiii rasfatati, hiperprotejati sau suprastimulati. Exista insa si situatii obiective care ii pot face pe cei mici sa nu faca fata cerintelor scolare, ducand implicit catre refuzul acestora de a merge la scoala (deficiente seonzoriale, tulburari emotionale, anxietate, etc). Dar oricare ar fi motivele pentru care copilului nu ii place sa mearga la scoala, identificarea corecta si timpurie a acestora (chiar de la primele semne) si oferirea suportului adecvat, inclusiv din partea parintilor si cadrelor didactice, poate face diferenta intre reusita si esec in viata.

Inceperea scolii este prilej de multe intrebari si ingrijorari atat pentru parinti cat si pentru copii. Daca in plus fata de emotia fireasca a unui nou inceput in viata copilului intervin si schimbari majore – ca de exemplu invatatoare sau profesori noi, mutarea copilului intr-o alta scoala, sau schimbari importante in familie si viata personala – lista motivelor pentru care un copil s-ar putea simti ingrijorat devine mult mai lunga. Parintii isi pot insa ajuta copilul sa treaca mai usor peste perioada fireasca de adaptare a inceputului de an scolar (vedeti cateva sfaturi utile in acest sens, oferite de psihologul educational Monica Bolocan, realizatorul rubricii Pastila de psihologie).

O alta situatie frecventa este reprezentata de problemele de invatare. Orice copil – si chiar persoana adulta – are probleme de invatare din cand in cand. Atunci cand aceste probleme sunt prezente tot timpul (pe o perioada de monitorizare de cel putin 6 luni) si afecteaza performanta copilului pe mai multe domenii de dezvoltare sau arii curriculare, parintii ar trebui sa-si faca griji. Tulburarile de invatare trebuie sa fie diferentiate de variatiile normale in performanta scolara sau de dificultatile datorate lipsei de posibilitati, stilului pedagogic defectuos al cadrelor didactice sau factorilor culturali. De asemenea, in diagnosticul acestor tulburari trebuie eliminata intai cauza unor deficite senzoriale (de auz sau de vaz) sau a unor conditii neurologice specifice.

Dificultatile de invatare acompaniaza frecvent alte tulburari (ex: ADHD, tulburari de comunicare, tulburari de dezvoltare, tulburari afective si emotionale etc), parintii ar trebui sa monitorizeze cu grija evolutia copilului si sa se adrezese unui specialist (psiholog educational sau clinician. Cu cat se intervine mai devreme (ideal, pana in 6 ani), cu atat cresc sansele de remediere a tulburarilor specifice de invatare. Vedeti carea sunt aspectele la care trebuie sa fie atenti parintii copiilor de varsta prescolara sau scolara mica.

Parintii trebuie sa inteleaga ca exista motive obiective si serioase pentru care unii copii, in ciuda unei minti cateodata sclipitoare, nu pot sa performeze in sarcini aparent simple cum sunt calculul matematic, cititul si scrisul, avand dificultati de invatare. Este vorba despre dizabilitatile specifice de invatare, mai exact dislexia (tulburarea cititului), discalculia (tulburarea de calcul matematic) si disgrafia (tulburarea scrisului). Aceste dizabilitati sunt consecinta unui tipar atipic de functionare neurologica, si nu reprezinta “o boala”. In consecinta, nu pot fi tratate medicamentos, dar pot fi compensate prin terapie educationala specifica. Nedepistarea la timp (in clasele primare) a acestor dificultati are efecte emotionale devastatoare asupra copilului, ducand la frustrare, blocaj emotional, stima de sine scazuta, anxietate, depresie si, in timp, la sentimentul de ura fata de scoala si invatatura. Psihologul clinician si educational Monica Bolocan a evidentiat cateva semne care ar putea indica – alaturi de alte aspecte cognitive si comportamentale – prezenta unei dizabilitati specifice de invatare. 

Dintre toate disciplinele scolare, Matematica este cea care da dureri de cap cel mai frecvent atat copiilor cat si parintilor, fiind extrem de importanta si necesara in aproape toate domeniile de activitate. Unii copii au o inclinatie naturala catre cifre, calcule si rezolvare de probleme, abilitatile lor precoce fiind vizibile inca de la gradinita, in timp ce allti copii au dificultati de intelegere si operare cu conceptele matematice care devin vizibile la scoala, in general incepand de prin clasa a II –a, odata cu cresterea complexitatii cerintelor (vedeti care sunt  cele mai importante cauze care ii fac pe acesti copii sa aiba o relatie dificila cu Matematica).

In cadrul rubricii Pastila de psihologie, au fost evidentiate semnele care anunta dificultati la matematica pentru cei mici, semne pe care parintii trebuie sa le cunoasca si sa le observe din timp. Intrucat si copiii care au un blocaj emotional (ex: anxietate legata de matematica), o tulburare emotionala care afecteaza capacitatea de concentrare a atentiei (ex: tulburarea obsesiv-compulsiva, depresia, etc) sau ADHD (tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate) manifesta o parte din aceste dificultati, este important sa stiti care este sursa primara a dificultatilor copilului pentru a-l ajuta corespunzator.

Abilitatea de a scrie este la randul sau o componenta foarte importanta a procesului de invatare si, de aceea, parintii ar trebui sa-i acorde multa atentie inca din primii ani de scoala. A merge pe principiul ca “lasa, creste si se rezolva!” atunci cand un copil are dificultati in a se exprima in scris, atat de forma cat si de continut, nu poate decat sa duca la adancirea acestor probleme in timp. Printr-o evaluare psihologica specifica, acest tip de problema poate fi identificata inca de la gradinita si poate fi remediata inainte de a ajunge copilul la scoala.

Fara ajutor, micul scolar cu probleme de scris devine treptat demotivat, nu poate tine pasul cu ceilalti, iar scaderea stimei de sine ii afecteaza performanta in toate ariile scolare. Iata de ce este important sa va puneti mai multe intrebari referitoare la ce anume cauzeaza scrisul urat al copilului, mai ales daca aceasta problema persista dupa primul an de scoala. Poate fi doar o problema motorie, sau poate fi doar efectul cel mai vizibil al unor alte deficite de functionare cognitive mult mai complexe! Cu cat identificati mai devreme aceste cauze, cu atat puteti interveni mai eficient pentru a le remedia.

Aspectul grafic al scrisului este doar elementul cel mai “vizibil” dintr-o serie de multe alte abilitati implicate in acest proces. A scrie nu inseamna numai a aseza in ordine literele pe hartie, ci presupune exprimarea unor idei intr-o forma coerenta, logica, organizata. Multi copii care scriu urat au, de asemenea, si dificultati de a se exprima verbal, de a citi, a compune texte complexe, sau de a-si organiza informatia in mod logic, structurat. De asemenea, copiii impulsivi, hiperactivi sau care au probleme de concentrare a atentiei tind sa scrie urat, dezorganizat.

Abilitatea de a scrie este un proces complex care implica foarte multe aspecte, printre care si motricitatea “fina” si coordonarea dintre ochi si mana. Este important sa identificati corect care este dificultatea specifica a copilului in ce priveste desenatul si scrisul; incepand cu 3 ani, sunt disponibile teste psihologice specifice care arata nu numai care este dificultatea, dar si cat de usoara sau severa este comparativ cu standardul varstei, si care sunt riscurile de a dezvolta, la scoala, tulburarea scris-cititului. Exista o multitudine activitati si jocuri cu diverse tipuri de materiale care sa il ajute pe copil, intr-un mod distractiv, sa se corecteze. Copiii invata prin joc, si asimileaza mult mai mult atunci cand ceea ce fac le aduce bucurie si le face placere. Psihologul Monica Bolocan prezinta cateva din activitatile recomandate pentru a va ajuta copilul in acest sens.

In cadrul rubricii Pastila de psihologie au fost abordate si functiile celor doua emisfere si impactul lor in procesul de invatare la copii. Intelegerea acestor informatii este utila in special pentru copiii stangaci (cu dominanta emisferica dreapta) si pentru cei cu dificultati de citit (dislexie). De mentionat ca – poate nu intamplator – o mare parte dintre copiii dislexici sau cu alte tulburari de invatare (ex: discalculie) sunt stangaci sau au dominanta cerebrala mixta sau incrucisata (ex: mana stanga si piciorul drept dominante).

In general, lumea este “dominata” de persoane dreptace, care au emisfera cerebrala stanga dominanta. In consecinta, majoritatea aspectelor legate de procesul de invatare – de la rechizite pana la metodele de predare – sunt potrivite copiilor dreptaci, acestia fiind avantajati fata de copiii stangaci.Unele studii afirma ca lateralizarea si specializarea cerebrala par a fi mai acentuate in cazul baietilor decat in cazul fetelor, acestea din urma folosind mai echilibrat ambele emisfere pentru aceleasi sarcini. Prin urmare, baietii prefera sa faca pe rand cate un lucru odata, pe cand fetele sunt in stare de “multitasking” (sa faca mai multe lucruri simultan).   Pentru ca parintii sa poate ajuta mai bine copiii in procesul de invatare trebuie sa inteleaga cum gandeste emisfera stanga (cea care este dominanta in cazul persoanelor dreptace) si cum gandeste emisfera dreapta (dominanta in cazul persoanelor stangace).

Acestea sunt doar o parte din problemele scolarilor carora parintii trebuie sa le acorde atentie si care, intr-o anumita combinatie, pot semnala prezenta unei tulburari specifice de invatare sau a altor tulburari. Pentru un diagnostic corect, trebuie sa va adresati unui specialist in psihologie clinica sau educationala.