Problemele de atentie ale copiilor

Problemele de atentie ale copiilor

Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii si adolescenti

“Nu stiu ce sa fac, parca nu ma aude cand ii vorbesc. Trebuie sa-i repet de zece ori acelasi lucru!”. “Nu stiu ce are, parca e cu capul in nori. Viseaza tot timpul”. “Nu se poate concentra sa termine ceva. Trebuie sa stau pe capul lui!” ….. Acestea sunt afirmatii frecvente pe care le auzim de la parintii ai caror copii au o problema de atentie.

A avea probleme de atentie nu inseamna neaparat ADHD! Deficitul de atentie face parte, intr-adevar, din tabloul clinic al ADHD, insa este intalnit foarte frecvent si in forme mai usoare, sub-clinice, afectand performanta in invatare a copiilor de varsta scolara.

Un copil cu probleme de atentie poate manifesta unele din urmatoarele comportamente:

  • Este usor de distras, trece repede de la o activitate la alta
  • Nu este atent la detalii, uita sau pierde lucruri
  • Are dificultati in a duce la bun sfarsit o sarcina complexa
  • In general, se plictiseste repede daca nu face ceva ce-i place foarte mult
  • Are dificultati in a-si organiza activitatea atunci cand invata ceva nou
  • Pare ca nu aude ce i se spune
  • Se misca incet, viseaza cu ochii deschisi
  • Are probleme in a urmari sau a indeplini instructiuni complexe

Cauzele care determina problemele de atentie ale copiilor sunt multiple. Cand spui ca un copil “nu este atent”, este similar cu a spune ca “il doare ceva”.  Ce anume il doare? Unde? Cat? De ce? Cand? De cand? – sunt doar cateva intrebari care incearca sa gaseasca sursa exacta a problemei. Asa si in cazul atentiei: este important sa se identifice originea sau cauza exacta care duce la aceasta problema pentru a putea interveni. Ce este de facut?

  1. In primul rand, trebuie sa te asiguri ca nu este vorba de probleme de auz, de vedere, sau alte probleme medicale (ca de exemplu, cele endocrinologice sau neurologice) care ar putea afecta buna functionare a sistemului nervos si, implicit, capacitatea de concentrare a atentiei. Discuta cu copilul pentru a afla ce il deranjeaza si consulta medicul de familie si alti medici specialisti.
  2. In al doilea rand, este foarte important sa observi daca este o problema permanenta, care se manifesta in aproape toate situatiile si activitatile, sau se manifesta doar ocazional sau in anumite contexte. Spre exemplu, isi face lectiile bine numai daca este “motivat” corespunzator, fie prin recompensa, fie prin pedeapsa. In acest caz, este mai degraba o problema de comportament decat de atentie. Pentru a fi sigur de aceasta, completeaza o fisa de observatie zilnica a comportamentul-problema: cand a aparut, cum s-a manifestat, ce s-a intamplat inainte se apara si cum s-a rezolvat. Vei avea astfel o masura obiectiva a frecventei comportamentului si a contextului in care se manifesta. Pe de alta parte, copiii care au probleme afective si emotionale de tip anxietate sau depresie, chiar si in forme usoare, sunt deseori neatenti. Mintea lor este “blocata” de framantari, griji sau frici, iar energia lor este canalizata si se consuma la nivel emotional. Practic, ei nu mai au resurse pe care sa le foloseasca in procesul de invatare, planul cognitiv fiind pur si simplu blocat. De aceea este foarte important sa se identifice corect si din timp daca exista astfel de probleme. Printr-o evaluare psihologica specifica, un specialist (psiholog clinician) te poate ajuta sa intelegi comportamentul copilului tau si iei masurile potrivite.
  3. In alte cazuri, insa, este vorba de alt gen de probleme, care tin de un mod specific de functionare al creierului. Spre exemplu:
  • Unii copii “neatenti” au probleme in a-si planifica ideile astfel incat sa duca la bun sfarsit o actiune complexa. Sa luam exemplul unui copil care se imbraca: pot fi mai mult de zece pasi pe care trebuie sa-i urmeze pentru a avea, la final, toate hainele pe el. Un copil cu probleme de planificare se poate “pierde” dupa cativa pasi, uitand ce mai are de facut, pe cand altii urmeaza procedura imbracarii pe pilot automat. Unui astfel de copil trebuie sa i se explice in pasi mici ce are de facut, si sa fie ajutat sa-si planifice zilnic activitatile.
  • Altii au probleme in a-si organiza informatia pe care o primesc pe canalul vizual (ceea ce vad) sau pe cel auditiv (ceea ce aud). Daca unor astfel de copii li se vorbeste repede, se pierd. Pentru a-i ajuta, trebuie sa li se vorbeasca rar, calm, in secvente scurte. Folosirea stimulilor vizuali (poze, obiecte) simultan cu instructiunile verbale ii ajuta foarte mult. De asemenea, explicarea prin vorbe a actiunilor pe care le facem ii ajuta sa integreze mai bine informatia pe care le-o oferim.
  • De asemenea, unii pot avea o sensibilitate deosebita la stimuli vizuali sau auditivi, fiind usor de distras de lumina sau culorile puternice, sau de zgomote pe care altii nici nu le iau in seama. De aceea, modul de organizare a spatiului de invatare (luminozitate, temperatura, zgomot, stimuli vizuali etc) poate influenta capacitatea copilului de a se concentra.

Iata de ce trebuie in primul rand sa intelegem ce anume nu functioneaza corect pentru a putea corecta problemele de atentie. Il framanta sau il sperie ceva? A inteles copilul ce i-am cerut sa faca? Primeste stimularea de care creierul lui are nevoie? Folosesc metodele corecte de invatare?

Fiecare copil este unic, iar motivele care il fac sa aiba probleme de atentie pot fi foarte diverse. De aceea, ajutorul de care are nevoie trebuie sa fie construit pe nevoile lui specifice, printr-o adaptare corecta a metodelor de invatare.

Publicat de: SuntParinte.ro

error: Continutul este protejat la copiere !!! Toate drepturile rezervate - psiholog Monica Bolocan.