Motivatia scolara la copii

Motivatia scolara la copii. Motivele pentru care copiilor nu le place scoala

Monica Bolocan, psiholog pentru copii si adolescenti

Intalnesc destul de frecvent, in ultima vreme, parinti care se plang ca micutii lor urasc sa mearga la scoala si sa isi faca lectiile, desi abia i-au trecut pragul. Par a detesta scoala chiar inainte de a intelege despre ce este vorba.

De foarte multe ori modul in care noi, parintii, ne crestem copiii, ii poate face pe cei mici sa urasca sa mearga la scoala. Iata care sunt categoriile de copii cele mai expuse:

  • Copiii foarte rasfatati (de obicei singuri la parinti), opozitionisti, care nu au invatat cum sa tolereze frustrarile si sa imparta atentia adultilor cu alti copii
  • Copiii hiperprotejati, ale caror abilitati de autonomie personala au ramas in urma (ex: a se imbraca si incalta, a manca singur, a-si tine lucrurile in ordine, a-si planifica timpul etc), si care se simt neajutoraji si coplesiti de ideea de a se descurca singuri
  • Copiii suprastimulati din punct de vedere cognitiv. Datorita unui program extrem de incarcat in activitati educative solicitante (ex: frecventeaza si un program prelungit de tip afterschool unde fac foarte multe lectii, merg la foarte multe cursuri si concursuri care presupun efort sustinut si pregatire, inclusiv in week-end, etc), multi copii ajung pur si simplu sa fie satuli de scoala inca din primii ani de scoala. Vorbim chiar de un fenomen de “burnout”, adica de suprasolicitare nervoasa, care se manifesta prin oboseala continua, irascibilitate si nervozitate sau apatie, scaderea randamentului scolar, scaderea apetitului alimentar, putand ajunge chiar la depresie.

Toate acestea se accentueaza si mai mult atunci cand putinul timp liber ramas este petrecut de copil in fata calculatorului si televizorului, sau igiena de viata este deficitara: nu se alimenteaza corespunzator, nu se odihnesc suficient sau dorm prost din diverse motive (inclusiv medicale) si nu fac suficienta miscare fizica pentru asigurarea oxigenarii adecvate a creierului.

Nu in ultimul rand, exemplul pe care il oferim noi ca parinti si atitudinea noastra fata de scoala si cadrele didactice (inclusiv micile comentarii si remarci negative pe care le facem in diverse ocazii, ca de exemplu “nici mie nu mi-a placut sa invat!”, sau “scoala asta nu mai e buna de nimic”, sau “profesorii astia habar nu au ce fac” etc), isi pun amprenta pe modul in care copilul se raporteaza la scoala si valorizeaza beneficiile pe care scoala si invatatura i le ofera, inclusiv pe respectul lor fata de persoana care le sta in fata, la catedra.

Exista insa si situatii obiective care ii pot face pe cei mici sa nu faca fata cerintelor scolare, ducand implicit catre refuzul acestora de a merge la scoala. Iata care sunt cele mai importante categorii de copii aflati in situatii de acest tip:

  • Copiii cu diverse deficiente senzoriale (ex: poarta ochelari sau proteza auditiva), motorii sau fizice, inclusiv cu obezitate, care au o stima de sine foarte scazuta si sunt, frecvent, victime ale bullying-ului
  • Copiii cu diverse forme de anxietate, timizi, retrasi, cu probleme de comunicare si relationare sociala, care adesea devin si victime ale bullying-ului (sunt marginalizati sau se simt hartuiti de alti copii). Destul de frecvent, acesti copii au avut si la gradinita probleme de integrare si au aratat devreme semne ale unei anxietati de separare (teama de a se separa de parinti): au plans excesiv, au refuzat sa vorbeasca sau sa interactioneze cu alti copii sau adulti in afara celor cunoscuti, sau au avut diverse manifestari somatice (dureri de burta, de cap, modificarea patternurilor de alimentatie si de somn, etc)
  • Copiii cu intarzieri in dezvoltare sau diverse tulburari emotionale nedepistate la timp (ex: deficit intelectual, deficit de atentie si hiperactivitate, tulburari de invatare de tip dislexie – disgrafie, tulburare obsesiv-compulsiva, depresie etc)

Oricare ar fi motivele pentru care copilului nu ii place sa mearga la scoala, identificarea corecta si timpurie a acestora (chiar de la primele semne) si oferirea suportului adecvat, inclusiv din partea parintilor si cadrelor didactice, poate face diferenta intre reusita si esec in viata.

Publicat de: KidSpots

error: Continutul este protejat la copiere !!! Toate drepturile rezervate - psiholog Monica Bolocan.