Intoleranta la frustrare la copii
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Daca ati cunoscut vreun copil cu probleme emotionale sau de comportament, cu siguranta ati auzit spunandu-se despre el ca, printre altele, are si “intoleranta la frustrare”. Este o expresie devenita aproape standard in evaluarile psihologilor si chiar ale cadrelor didactice. Fara indoiala v-ati gandit ca - in zilele noastre - suferim cu totii, intr-o masura variabila, de intoleranta la frustrare. Si totusi, ce inseamna?
Ce este intoleranta la frustrare
Desi in marea majoritate a cazurilor vorbim doar de greseli de educatie si de disciplinare a copiilor (ex: rasfat, lipsa regulilor, inconsecventa comportamentului parintilor etc), totusi, unii dintre copii sufera intr-adevar de asa-numita “intoleranta la frustrare”. Mai exact, o incapacitate cu baza neuro-biologica de a gestiona emotional si comportamental situatiile non-gratificante, ca de exemplu atunci cand nu castiga, nu primesc ce cer, sunt respinsi, criticati, nu reusesc, gresesc, etc. De asemenea, intoleranta la frustrare mai poate fi insotita si de dificultatea de adaptare la situatii noi sau neasteptate, ca de exemplu atunci cand se schimba regulile unui joc sau programul de activitati.
Cum se manifesta intoleranta la frustrare
In functie de temperamentul copilului dar si de reactiile celor din jur, intoleranta la frustrare se manifesta prin:
- O stare de afectivitate negativa intensa care se instaleaza brusc. Copilul se supara, devine brusc nervos sau incepe parca dintr-o data sa planga, ajungand chiar la o veritabila criza de afect “din senin”
- Reactii comportamentale de tip: retragere, opozitionism si chiar agresivitate verbala sau fizica
- Inflexibilitate in gandire (“alb sau negru”) atunci cand se confrunta cu un factor frustrant, copilul devenind incapabil sa gaseasca sau sa accepte o solutie rationala, de compromis
Aceste tipuri de manifestari sunt mult exagerate, ca intensitate si durata, fata de situatia care le-a generat. Copilul fie renunta la scopurile sale imediat ce s-a lovit de un factor frustrant, fie insista obsesiv pentru a obtine sau face ceea ce isi doreste, cu orice pret. Ambele tipuri de comportamente, desi total opuse, au la baza aceleasi mecanisme defecte de gestionare a emotiilor. Intoleranta la frustrare insoteste si accentueaza alte probleme afective sau comportamentale, ca de exemplu: anxietatea, hiperactivitatea si impulsivitatea.
Care sunt cauzele intolerantei la frustrare
Capacitatea creierului de a tolera frustrarile creste cu varsta, odata cu dezvoltarea structurilor neuronale implicate in acest proces complex, astfel ca, incepand cu 6-7 ani, in concordanta cu maturizarea zonelor cerebrale responsabile de inhibitie, autocontrol si autoreglare emotionala, copiii ar trebui sa isi poata gestiona din ce in ce mai bine emotiile si, in consecinta, sa tolereze mai usor frustrarile.
Exista insa situatii in care fie aceasta maturizare are loc mai lent, fie exista anumite dereglaje biochimice sau functionale la nivelul creierului care impiedica dezvoltarea abilitatilor cognitive si emotionale implicate in toleranta la frustrare. Exista multe studii care atesta existenta unei anumite zone a scoartei cerebrale (cortexul prefrontal) responsabila de toleranta la frustrare, si care, in cazul unor copii, nu se activeaza corect in situatiile frustrante, generand reactii comportamentale ca cele enumerate mai sus.
De asemenea, foarte multe cercetari confirma faptul ca exista o corelatie pozitiva intre manifestarea intolerantei la frustrare la varsta prescolara si tulburarile comportamentale si emotionale de mai tarziu. Cu alte cuvinte, cu cat un copil mic este mai “intolerant” la frustare, cu atat acesta prezinta un risc mai mare de a avea probleme emotionale si comportamentale la varsta scolara, inclusiv probleme de relationare sociala cu alti copii sau chiar cu adulti.
Este important ca parintii copiilor mici si prescolari sa recunoasca la timp semnele intolerantei la frustrare si, prin adoptarea unor metode de disciplinare adecvate, sa isi ajute copiii sa isi dezvolte corect abilitatile necesare pentru a compensa aceasta dificultate inainte de a se transforma in modele comportamentale problematice stabile. Voi vorbi intr-un articol viitor despre care sunt semnele timpurii ale intolerantei la frustare si modalitati de educare adecvate.
Publicat de: Kidspots
