Interesul pentru scris si citit la copii

Interesul pentru scris si citit la copii

6 abilitati de baza care prezic succesul scolarului la scris si citit

Monica Bolocan, psiholog pentru copii

Prerechizitele pentru scris-citit se refera la tot ceea ce trebuie sa cunoasca si sa fie capabil sa faca un copil inainte de a invata sa scrie si sa citeasca la scoala. Bazele acestor doua abilitati scolare extrem de importante – scrisul si cititul – se pun inca de la 1 – 2 ani, de cand copilul este capabil sa tina un creion in mana si sa urmareasca ce i se arata pe o carte.

Atunci cand copilul incepe scoala avand bazele pentru scris-citit corect construite, el va asimila cu usurinta noile concepte si va gasi bucurie si placere in a scrie si a citi. Aceasta nu inseamna ca un copil trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca inainte de a incepe scoala! Exista o graba nejustificata de a forta dezvoltarea acestor abilitati inainte de vreme, in speranta ca micutul va fi mai inteligent si mai sclipitor la scoala. Toate cercetarile in dezvoltarea copilului sustin ideea ca este bine sa invatam copiii sa scrie si sa citeasca doar atunci cand creierul lor este pregatit sa o faca, mai exact la varsta scolara. Fiecare lucru la timpul sau! Aceasta presupune ca, in perioada prescolara, sa fie construite corect retelele neuronale care stau la baza dezvoltarii abilitatilor scolare de tip scris-citit de mai tarziu. In general, atunci cand ne gandim la dezvoltarea inteligentei copiilor nostri, trebuie sa avem in minte un principiu fundamental: procesele cognitive complexe au la baza procese cognitive simple. Spre exemplu, nu putem astepta de la un copil care nu si-a dezvoltat corect abilitatile de baza senzorial-perceptive si motorii sa devina un scolar performant la scris si citit. Voi mai vorbi despre acest lucru intr-un articol viitor.

Care sunt cele mai importante abilitati ale copilului prescolar care stau la baza succesului la scris si citit mai tarziu, la scoala?

Interesul pentru carte. Un copil mic care are acest interes gaseste placere in a se uita pe carti, a le rasfoi, cere sa i se citeasca sau sa i se arate pe carte, are carticele preferate pe care vrea sa se uite mereu si mereu, de obicei nu singur, ci impreuna cu un adult. Cel mai bun semn al interesului pentru carte al unui copil mic este faptul ca acesta vine cu o carte la un adult si cere sa i se arate ceva sau sa i se citeasca. Simpla manipulare a cartilor si rasfoitul paginilor nu inseamna interes pentru acestea.
Vocabularul, mai exact cunoasterea denumirii elementelor lumii inconjuratoare. Cu cat copilul detine un vocabular mai bogat atunci cand intra la scoala, cu atat ii va fi mai usor sa scrie si sa citeasca, si mai ales sa capete fluenta in a citi. Copilul se va simti sigur pe sine si fericit ca reuseste. Dificultatile cele mai mari in citire apar atunci cand copilul se confrunta cu cuvinte al caror inteles nu il cunoaste. Este ca si cum un adult ar citi un text intr-o limba necunoscuta. Citirea cuvintelor noi este o provocare pana mai tarziu, spre varsta scolara mijlocie, cand copilul isi dezvolta abilitatea de a “ghici” intelesul unui cuvant nou in functie de context. Aceasta capacitate necesita insa un drum lung pentru a se dezvolta. De aceea, este indicat ca orice intarziere in dezvoltarea vocabularului sa fie rezolvata pana la integrarea copilului la scoala. In general, toate problemele de dezvoltare a limbajului (receptiv si expresiv) trebuie adresate cat mai devreme posibil. Zicala ca “timpul le rezolva pe toate” nu este intotdeauna adevarata.
Perceptia cuvantului scris. Indica acea abilitate a copilului mic de a intelege ca in spatele semnelor grafice pe care le vede pe o carte (literele) se ascunde un inteles, un sens. Aceasta capacitate de a atribui un inteles unui semn grafic este esentiala! Este importanta, de asemenea, si formarea intelegerii faptului ca, atunci cand citim, sensul este de la stanga la dreapta si de sus in jos, ca exista un inceput si un sfarsit si ca o carte trebuie tinuta intr-o anumita pozitie pentru a fi citita. Parintii pot ajuta copiii sa isi dezvolte aceasta abilitate urmarind cu degetul pe carte atunci cand le citesc povesti si chiar tinand degetelul copilului si urmarind cu acesta pe carte in ritmul citirii (este o activitate foarte distractiva pentru cei mici).
Perceptia literelor si constiinta fonologica. Este capacitatea copilului de a intelege doua lucruri: ca toate cuvintele sunt formate din sunete distincte si ca fiecarui sunet ii putem asocia un simbol grafic (litera). Nu este nevoie ca un copil prescolar sa si foloseasca literele pentru a scrie cuvinte. Este suficient daca acesta incepe scoala avand aceasta intelegere de baza.
Abilitatile pre-grafice. Reprezinta capacitatea copilului de a reproduce cu acuratete (forma, dimensiune, directie) desene simple (linii, forme geometrice), de a se incadra intr-un spatiu dat atunci cand deseneaza sau coloreaza, de a urmari un contur. Pentru toate acestea este nevoie de o buna perceptie vizuala, coordonare intre ochi si mana si abilitati de motricitate fina, a degetelelor.
Abilitatile narative. Copilul trebuie invatat sa redea o povestioara cu “cap si coada” si sa isi lege ideile intr-un sens logic atunci cand povesteste ceva (o experienta personala, o poveste citita de cineva etc). Aceasta presupune un efort mental al copilului de a-si organiza ideile inainte de a le verbaliza, abilitate care se castiga in timp si prin exercitiu, necesitand un anumit nivel de maturizare a creierului disponibil spre 4-5 ani. Spre exemplu, atunci cand citesc povesti cunoscute deja, parintii pot pune intrebari copilului cerandu-i sa anticipeze ce urmeaza in poveste. Sau, parintii pot cere copilului sa spuna el povestea urmarind imaginile de pe carte.