Influenta stilului de parenting asupra copiilor

Influenta stilului de parenting asupra copiilor

Monica Bolocan - psiholog clinician pentru copii si adolescenti

Specialistii in psihologia dezvoltarii copilului studiaza de multa vreme modul in care stilurile de parenting isi pun amprenta pe dezvoltarea copilului si mai ales pe evolutia lui ulterioara, ca adult, fiind interesati de influentele pe termen lung ale acestora asupra copiilor.

In general, este agreat ca exista patru stiluri principale de parenting, parintii manifestand de obicei o combinatie a acestora in care unul dintre stiluri da, totusi, nota dominanta: autoritar (sau strict), permisiv, democratic si neimplicat. Cu siguranta ca modul in care parintii aleg sa isi disciplineze copilul are un impact semnificativ asupra formarii personalitatii si abilitatilor de viata ale acestuia, insa stilul de parenting este doar o variabila dintr-un ansamblu mult mai complex de factori care contribuie la rezultatul final, si anume:

  • predispozitia temperamentala si potentialul determinat genetic (includem aici si inteligenta, inclusiv cea emotionala, sociabilitatea, adaptabilitatea etc)
  • identitatea de gen (fetitele si baieteii au nevoi diferite si necesita abordari specifice)
  • evenimentele de viata si experientele la care este expus copilul, nu numai acasa cat si la scoala sau in alte medii.

Astfel, acelasi stil de parenting are consecinte total diferite asupra a doi copii cu temperamente diferite si cu experiente personale de viata diferite. In plus, fiecare copil are nevoi individuale specifice in etape de varsta diferite astfel ca un stil de parenting care se dovedeste eficient la o varsta mai mica poate fi total nepotrivit la adolescenta. Stilul de parenting este determinant in formarea si consolidarea relatiei de atasament a copilului in special in primii 6 ani de viata (din care primii 2 ani au o importanta covarsitoare), despre care stim ca serveste ca model de referinta si “schema” de baza pentru toata viata.

In concluzie, este important ca parintii sa aiba flexibilitatea necesara pentru a-si “personaliza” stilul de parenting in functie de toate aceste variabile si mai ales de nevoile specifice ale copilului sau in fiecare etapa importanta a dezvoltarii, pentru aceasta fiind nevoie de o foarte buna intelegere a profilului temperamental si de dezvoltare al copilului. Mai mult, mama si tata isi pot alege combinatii diferite ale stilurilor de parenting, potrivite rolului si personalitatii fiecaruia (pentru a fi credibil, trebuie sa fii natural!), astfel incat, per ansamblu, cei doi parinti sa ofere impreuna “reteta” potrivita copilului lor. Desigur, cu conditia cooperarii si alinierii intre parinti astfel incat sa nu existe contradictii in principiile de baza ale disciplinarii.

In ce priveste consecintele in viata ulterioara de adult ale fiecaruia din cele patru stiluri principale de parenting, iata la ce concluzii au ajuns unii cercetatori dupa ce au studiat vreme de mai multi ani un numar semnificativ de familii:

  1. Stilul Autoritar:

Descriere: parintii impun reguli stricte a caror incalcare duce la penalizari, fara a oferi explicatiile necesare pentru impunerea acestor reguli (“faci asa pentru ca Eu am zis si nu comenta!”). Nu isi lasa copilul sa gandeasca si sa hotarasca pentru el intrucat nu au incredere in acesta. Parintii au asteptari inalte care nu corespund intotdeauna posibilitatilor reale ale copilului.

Consecinte: Adult obedient, care poate fi eficient in plan profesional dar nefericit in plan personal si social, cu o stima de sine scazuta si neincredere in fortele proprii. In functie de temperament, unii copii devin fie adulti submisivi, dependenti, fie agresivi (mai mult sau mai putin mascat), frustrate si cu o aitudine defensiva.

  1. Stilul Democratic:

Descriere: stabilesc reguli clare, logice, echitabile, consecvente si flexibile, tinand cont de nevoile copilului lor atunci cand le aplica. Atunci cand regulile sunt incalcate, consecintele sunt discutate si parintii isi invata copiii comportamentele alternative acceptabile. Parintii sunt sensibili si resonsivi la nevoie emotionale ale copilului, si au o buna comunicare cu acesta, oferind feedback permanent.

Consecinte: Adult echilibrat emotional, autonom si in general fericit atat in plan personal cat si inter-personal, increzator in fortele proprii , capabil sa gaseasca solutii bune la situatiile dificile si sa le depaseasca cu bine in plan emotional.

  1. Stilul Permisiv:

Descriere: parintii sunt descrisi ca indulgenti, avand putine cerinte clare de disciplina pe care le aplica inconsecvent, cedand cu usurinta presiunilor copilului. Evita confruntarile si nu isi responsabilizeaza copilul, avand asteptari reduse privind autonomia, maturitatea si autocontrolul acestuia. Ofera mult mai mult decat cer, sunt foarte grijulii pana la a fi hiperprotectivi, au o comunicare in general buna cu copilul si ofera foarte multa afectiune. Se pozitioneaza pe ei insisi ca “prieteni” sau chiar “in slujba” copilului.

Consecinte: Adult nefericit, egoist, iresponsabil, imatur, cu dificultati de auto-control emotional, toleranta scazuta la frustrare si probleme de relationare sociala, care nu stie sa ofere pentru a primi. In plus, exista tendinta de a performa slab atat in plan academic cat si profesional intrucat nu s-au format corespunzator mecanismele motivatiei interne si, de asemenea, exista riscul de a avea probleme cu acceptarea autoritatii altora.

  1. Stilul Neimplicat:

Descriere: parintii nu au in general nici asteptari, nici cerinte fata de copil, au o comunicare deficitara cu acesta si ofera putina afectiune sau chiar sunt “dezacordati” emotional fata de nevoile copilului, avand un raspuns neadecvat la acesta. Se limiteaza la a satisface nevoile de baza ale copilului dar nu si pe cele emotionale si de relationare. Acest stil de parenting are consecintele negative cele mai devastatoare asupra formarii atasamentului in copilaria mica si efectele atat pe termen scurt cat si pe termen lung sunt semnificative.

Consecinte: Adult cu probleme de autocontrol, stima de sine foarte scazuta, probleme mari de relationare sociala si dezechilibru psihic. Exista tendinta de a avea probleme cu legea, respectarea normelor de grup si controlul impulsului, care duc frecvent la comportamente de tip adictie.

De ce stilul democratic pare a fi cel mai eficient? Pentru ca, atunci cand copiii isi percep parintii ca fiind rezonabili, flexibili si echilibrati, accepta mult mai usor regulile stabilite de acestia si le internalizeaza mult mai bine, dezvoltandu-si responsabilitatea, motivatia interna si autocontrolul, ingrediente cheie ale succesului in viata.

Totusi, desi cercetarile indica tendintele descrise mai sus, este bine sa le acceptam cu precautie si sa tinem cont de multitudinea de variabile care influenteaza destinul copiilor nostri. Avem numeroase exemple in jurul nostru care nu se aliniaza acestor predictii intrucat fie au avut puterea interioara de a depasi limitarile impuse de parintii lor, fie viata insasi le-a oferit posibilitatea de a se remodela. Reteta destinului “scris in stele” nu a fost descoperita inca!

Publicat de: KidSpots

No Comments Yet.

Leave a comment

error: Continutul este protejat la copiere !!! Toate drepturile rezervate - psiholog Monica Bolocan.