Disciplinarea copiilor
5 intrebari importante
Monica Bolocan - psiholog pentru copii
Inainte de a alege cum sa reactionezi la un comportament nedorit al copilului tau, trebuie sa iti raspunzi la cateva intrebari. Este ceea ce specialistii numesc “analiza functionala a comportamentului”, si are un rol extrem de important in gestionarea corecta a acestuia.
Copilul poate folosi acelasi comportament - spre exemplu o criza de afect - din motive si cu scopuri diferite. Trebuie sa fii un foarte bun observator al copilului tau pentru a intelege ce il bucura sau il deranjeaza, ce il stimuleaza si ce il oboseste, si ce il face sa se comporte intr-un anume fel la un moment dat. Identificarea corecta a motivelor care stau in spatele unui comportament nedorit este primul si cel mai important pas, intrucat de acesta depinde alegerea strategiei corecte de disciplinare. In plus, este esential sa iti cunosti foarte bine copilul pentru a-ti alege strategia de disciplinare care se potriveste cel mai bine temperamentului acestuia si nevoii lui emotionale de moment. Aceeasi tehnica – spre exemplu time-out - eficienta pentru un copil cu temperament extravert sau cu probleme de autocontrol, poate duce la accentuarea unei crize emotionale in cazul copilului cu temperament introvert sau inhibat, atunci cand e folosita la momentul nepotrivit. Iata care sunt cele mai importante intrebari la care trebuie sa-ti raspunzi inainte de a disciplina copilul:
- Care este motivul pentru care copilul tau se comporta intr-un anume fel?
Vrea atentie? Vrea sa obtina ceva? Este obosit sau plictisit? E frustrat de ceva anume? Imita un comportament vazut la altcineva? Orice comportament are un scop:
- copilul este frustrat din variate motive (lista acestora este foarte lunga), vrea sa comunice o stare emotionala anume, constientizata sau nu, si nu poate sau nu stie cum sa o faca prin cuvinte (este prea mic, sau nu a fost invatat si incurajat sa isi exprime emotiile verbal)
- copilul vrea sa obtina ceva in beneficiul lui (o jucarie, mai multa atentie, o activitate care ii face placere etc)
- copilul vrea sa evite ceva ce nu ii face placere sau ii e frica de ceva (inclusiv de o pedeapsa)
- copilul are un disconfort fizic sau senzorial si nu stie sa il comunice (e obosit, nu se simte bine, nivelul de zgomot, lumina sau agitatie este prea mare pentru el)
- copilul este plictisit si isi cauta de facut ceva interesant pentru el dar deranjant pentru altii
De foarte multe ori copiii se angajeaza in comportamente problematice atunci cand se plictisesc si nu li se acorda atentie. De aceea este important sa iti tii copilul cat mai ocupat cu activitati de joaca si chiar sa il implici in activitatile tale, dandu-i mici sarcini de rezolvat, dupa putinta lui. De obicei, daca cel mic este cuminte si nu deranjeaza, parintii isi vad linistiti de treaba lor, retragandu-si atentia de la acesta. Copilul deduce ca e nevoie sa faca ceva gresit sau sa genereze o problema pentru a obtine din nou atentia parintilor, din moment ce este neglijat atunci cand se conformeaza asteptarilor.
Ai grija sa recompensezi copilul ori de cate ori se comporta corect, laudandu-l si acordandu-i atentie. In schimb, trebuie sa iti retragi atentia atunci cand nu se comporta corect, si sa il lasi sa suporte consecintele logice sau naturale ale comportamentelor sale (ex: nu isi strange jucariile, acestea dispar; nu vine la masa atunci cand e chemat, ramane nemancat; nu se spala pe maini, nu primeste fructe sau dulciuri etc).
- Cand si unde apare comportamentul? Cine este prezent de obicei? In ce situatii nu apare acel comportament?
Observa si noteaza cand se manifesta fiecare comportament problematic: mai frecvent dimineata sau seara, cand e obosit? Cand este certat sau criticat? Cand i se cere sa faca ceva ce nu-i place? Cand trebuie sa isi imparta jucariile cu alti frati sau copii? Reactioneaza la fel fata de toate persoanele adulte si in toate situatiile (acasa, in vizita, la gradinita, la magazin etc) sau are un comportament diferentiat?. Ar trebui sa identifici care sunt elementele comune, pattern-ul care leaga situatiile problematice intre ele. Atentie insa, intrucat de multe ori aceste elemente comune pot fi doar factorul declansator, nu si motivul real care sta in spatele unui comportament nedorit!
Spre exemplu, un copil poate face o criza de nervi ori de cate ori mama sa ii cere sa faca ceva, si sa se conformeze imediat atunci cand alt adult formulaza aceeasi cerinta. Factorul declansator este solicitarea din partea mamei, dar motivul real poate fi o relatie emotionala prost construita intre copil si mama, sau modul inadecvat in care mama formuleaza cerinta. Practic, mama va trebui sa lucreze atat pe relatia ei cu copilul cat si pe modul in care isi formuleaza cerintele si reactioneaza la comportamentul acestuia.
- Ce s-a intamplat imediat inainte de aparitia acelui comportament care ar putea sa justifice reactia copilului? Este ceva in comportamentul sau starea emotionala a celor din jur care ar putea fi factorul declansator sau cauza de fond a reactiei copilului?
In plus fata de cele enumerate mai sus, este important de stiut ca cei mici reactioneaza frecvent prin “crize” de afect atunci cand sunt luati pe nepregatite de cerintele sau reactiile parintilor, cand intervin schimbari majore in rutinele zilnice sau cand interventia parintilor intrerupe activitati de joaca sau explorare care le fac placere. De multe ori, crizele de afect apar la copiii cu mame hiperprotective, anxioase sau chiar compulsive, care intervin permanent in comportamentul copilului prin a-l opri, feri, corecta, deturna din ceea ce face, prin a-i impune reguli cu aplicare imediata si conforme unor rutine foarte stricte, neadaptate contextului. Copilul acumuleaza o cantitate mare de frustrare fiind permanent obligat sa faca ceva ce nu isi doreste in acel moment, si fiind oprit din activitatea care ii aduce cea mai mai mare bucurie: joaca. De asemenea, critica permanenta, inflexibilitatea parintilor in aplicarea regulilor de disciplina si alegerea unor pedepse disproportionate fata de gravitatea abaterii sunt de natura sa induca o stare de frustrare si de tensiune pe care copilul si-o manifesta adesea prin crize de afect sau alte comportamente nedorite, inclusiv agresivitate. In plus, starea emotionala a parintilor se transmite copiilor, asa ca este extrem de important sa ai un bun autocontrol si sa nu adaugi si tu emotiile tale negative la cele ale copilului. Copiii sunt adevarate radare emotionale care depisteaza si preiau imediat orice “semnal” perturbator.
- Cum reactioneaza cei din jur, de obicei, cand copilul are astfel de comportamente?
O analiza functionala corecta a situatiei problematice scoate de cele mai multe ori la iveala faptul ca, fara sa isi dea seama, parintii sunt cei care valideaza si incurajeaza comportamentele indezirabile ale copiilor lor. Fie cedeaza presiunilor copilului, fie sunt inconsecventi in a oferi o reactie corespunzatoare, sau nu se aliniaza in a oferi acelasi model de comportament. Copilul devine confuz si i se accentueaza starea de frustrare, sau devine un mic speculant care profita de punctele sensibile ale fiecarui parinte, dupa bunul plac.
- Ce anume din modelul comportamental de zi cu zi al adultilor implicati in educarea copilului intareste comportamentul nedorit al copilului, direct sau indirect?
Copiii invata prin imitatie, si prin modelare directa. Daca adultii se cearta si tipa unul la altul, nu au grija de ei insisi si au un regim de viata dezordonat, si copiii sunt la fel. Daca parintii nu se respecta, nu spun “te rog” si “multumesc”, nici copilul nu o va face. Copiii sunt oglinda parintilor lor. Incearca sa faci o autoanaliza cat mai obiectiva a propriului comportament si a relatiilor dintre toti membri familiei inainte de a da vina pe micutul tau pentru lucrurile nepotrivite pe care le face, si cu siguranta vei gasi raspunsul la intrebarile care te macina in legatura cu comportamentul copilului tau.
- 5. Ce tehnica de disciplinare este cea mai adecvata pentru temperamentul si varsta copilului tau?
Una din cele mai frecvente greseli in disciplinare este neadecvarea metodei la temperamentul si nivelul de dezvoltare al copilului, adica la capacitatea lui de intelegere si reactie. Voi reveni intr-un articol viitor cu cele mai potrivite tehnici de diciplinare a copiilor pe etape de varsta si tipuri de temperament.
Publicat de: KidSpots
