Dezvoltarea creierului copiilor mici
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Primii trei ani din viata reprezinta o perioada exceptionala de dezvoltare a copiilor. Spre exemplu, creierul unui copil de 3 ani este de doua ori mai activ decat cel al unui adult! Aceasta este perioada cu cea mai rapida rata de dezvoltare a creierului din intreaga viata. Tocmai de aceea, primii 3 ani sunt foarte importanti din punct de vedere al stimularii adecvate a copilului cu scopul de a imbogati formarea conexiunilor intre neuroni si de a dezvolta retelele neuronale necesare unei bune integrari a informatiei primite de creier prin toate simturile. Este necesara mentiunea ca – pentru a fi benefica – stimularea trebuie sa fie optima atat calitativ (prin toate simturile si pe toate ariile de dezvoltare) cat si cantitativ (potrivit etapei de varsta si capacitatii de asimilare a fiecarui copil). Este bine cunoscut ca supra-stimularea este la fel de nociva ca sub-stimularea intrucat duce la distrugerea neuronilor.
Iata cateva informatii utile pentru dezvoltarea creierului copiilor mici, “culese” de la cercetatori si specialisti din intreaga lume:
- Interactiunea sociala mareste viteza cu care creierul asimileaza informatia. De aceea, comunicarea directa si joaca asistata de un adult, precum si integrarea copilului intr-o colectivitate de copii (cresa, gradinita) sunt mult mai utile decat a-l lasa pe copil sa se joace singur, chiar si cu cele mai sofisticate jucarii create in scopul stimularii invatarii.
- Copiii invata cel mai bine cum sa isi concentreze atentia si care sunt aspectele importante din mediul inconjurator atunci cand un adult ii arata si ii explica ceva, urmarind captarea si directionarea privirii copilului. Aceast “exercitiu” de a privi in directia indicata de un adult (verbal si non-verbal - prin privire si gesturi) este piatra de temelie pentru invatarea capacitatii de concentrare a atentiei. Un copil caruia nu i se arata si nu i se explica, si a carui privire nu este captata de un adult atunci cand i se comunica ceva, va avea foarte probabil dificultati de concentrare a atentiei atunci cand va creste.
- La inceput, bebelusii isi iau ca reper expresia faciala a adultului cu care interactioneaza pentru a se decide ce stare emotionala au. Iata de ce este important sa privim in fata bebelusul si sa “mimam” cat mai expresiv diverse stari emotionale in timp ce ii vorbim, permitandu-i astfel copilului sa “exerseze” o gama cat mai variata de emotii pe care sa le asocieze cu indicatorii non-verbali corecti (mimica, gesturi, tonul vocii, intonatie etc). De asemenea, este usor de inteles de ce starea emotionala a persoanei de ingrijire (si a mamei in special) are un impact atat de mare asupra starii emotionale a bebelusului.
- Alintarea, mangaierea si imbratisarea bebelusului stimuleaza creierul acestuia sa elibereze hormoni care sustin cresterea. Un bebelus nu poate fi niciodata prea “alintat”.
- Copiii carora parintii le vorbesc foarte mult stiu cu ~ 300 de cuvinte mai mult la varsta de 2 ani decat copiii carora parintii le vorbesc arareori si care se joaca mai mult singuri.
- Copiii carora adultii le citesc carti, aratandu-le in acelasi timp poze pe carte pentru a face legatura intre cuvant si imagine, isi dezvolta mult mai repede limbajul si capacitatea de concentrare a atentiei atat vizuale cat si auditive, elemente cheie ale abilitatilor de scris-citit de mai tarziu.
- Cele mai bune modalitati de a stimula creierul unui copil pana in 3 ani sunt: conversatia, interactiunea sociala, explorarea mediului inconjurator, joaca asistata de un adult si mediata de acesta, utilizarea tuturor simturilor prin oferirea copilului de materiale si contexte de explorare variate, preferabil intr-un mediu cat mai natural. Pentru toate acestea, nu este nevoie decat de bunavointa.
- Stimularea prin toate cele 5 simturi ajuta la integrarea informatiei la nivelul creierului si formarea corecta a retelor neuronale. Nu este suficient sa le oferim copiilor stimulare doar pe aria cognitiva pentru a fi inteligenti. Miscarea fizica, dezvoltarea abilitatilor motorii de coordonare si echilibru, explorarea tactila, olfactiva si gustativa, ascultarea muzicii si invatarea ritmurilor prin dans, joc si poezie sunt in egala masura elemente cheie ale unei dezvoltari inteligente. Pentru a fi invatata si a duce la crearea unor legaturi stabile intre neuroni, o experienta trebuie repetata.
- Un atasament corect format in primii ani de viata intre copil si parintii sai pregateste creierul pentru a face fata eficient stress-ului in intreaga viata.
- Toti adultii care interactioneaza frecvent cu copilul au o influenta asupra dezvoltarii sale. Desi relatia cu mama este una speciala, si celelalte persoane de ingrijire isi pun semnificativ “amprenta” asupra dezvoltarii copilului. Responsabilitatea unei dezvoltari echibrate a copilului revine tuturor celor implicati.
