Despre autism la copii

Despre autism la copii

Monica Bolocan - psiholog pentru copii

Cat de devreme se pot observa semnele autismului la copii?

Autismul este o tulburare severa si pervaziva care afecteaza toate ariile de dezvoltare ale copilului, nu se vindeca niciodata dar poate fi ameliorata semnificativ prin terapii comportamentale specifice doar daca acestea sunt aplicate corect si intensiv cat mai devreme in primii 6 ani de viata. De aceea, identificarea cat mai timpurie a acestei tulburari este critica! Nu de putine ori insa, cazurile “miraculoase” de vindecare sunt, de fapt, cazuri diagnosticate gresit, existand si alte tulburari cu un tablou clinic similar care pot induce in eroare specialistii. Fiind determinat genetic, autismul este prezent inca de la nastere si nu “apare” pe parcursul evolutiei ulterioare a copilului.

Cand se poate pune un diagnostic de autism?

Pana pe la varsta de doi ani este destul de dificil de pus un diagnostic sigur de autism mai ales in cazul formelor atipice care prezinta doar o parte din simptomele specifice, chiar intr-o forma uneori subtila. Aceasta pentru ca foarte multe din manifestarile tipice acestei tulburari tin de comportamente si abilitati care incep sa se dezvolte abia dupa doi ani, ca de exemplu: limbajul, constiinta de sine (formarea “eu”- lui) si simtul pericolului, jocul simbolic (a se juca “dea ...”, a pretinde ca este ceva/cineva), interesul pentru interactiunea cu alti copii, capacitatea de empatizare. In plus, comportamentul hiperactiv si dificultatea de concentrare a atentiei – care fac parte din tabloul clinic al autismului – sunt frecvent intalnite si normale pentru copiii foarte mici, pana in doi ani. Tocmai de aceea, testele psihologice de evaluare a autismului sunt aplicabile incepand cu varsta de 2 ani. Cu toate acestea, un ochi “avizat” poate observa simptomele specifice autismului chiar si mai devreme, de la un an – un an si jumatate.

Ce specialisti sunt implicati in diagnosticul si terapia autismului?

In practica, evaluarea dezvoltarii psihologice a copilului pentru determinarea intarzierilor este facuta de un psiholog clinician specializat in tulburari pervazive si care detine dreptul de utilizare pentru testele psihologice specifice pentru autism, iar diagnosticul si tratamentul sunt atributul medicului psihiatru. Terapia comportamentala revine terapeutilor ocupationali specializati intr-una din metodele specifice de interventie pentru autism (atentie! nu este vorba de logopedie, care se face pentru corectarea limbajului; terapia logopedica nu este adecvata si suficienta pentru autism!). Parintii au obligatia – cel putin morala – sa se informeze corect si sa apeleze la terapia cea mai potrivita situatiei specifice a copilului lor, altfel riscand sa piarda timp pretios cu interventii inutile.

Care sunt semnele autismului?

Iata care sunt cele mai importante comportamente care, daca sunt observate la copilul de peste 2 ani, ar trebui sa trezeasca ingrijorarea parintilor (aceasta lista este pur orientitativa si nu reprezinta criteriile de diagnostic, care trebuie pus de un specialist):

  • Nu vorbeste sau are o gama restransa de cuvinte pe care le repeta cand le aude la ceilalti, uneori cu o oarecare intarziere (“limbaj ecolalic” – ca un ecou). Folosirea cuvintelor nu are, astfel, un rol functional (ex: de a cere ceva, de a atrage atentia etc)
  • In general, dezvoltarea limbajului este mult intarziata fata de standardul de varsta
  • Nu raspunde prin zambet la zambetul altei persoane (absenta “zambetului social”)
  • Nu foloseste in mod simbolic sau functional jucariile sau alte obiecte (exemplu: hranitul papusii cu lingurita, imitarea vorbitului la telefon sau folosirea jucariilor in scopul pentru care au fost create)
  • Stabileste contactul vizual cu o alta persoana doar ocazional si necorelat cu procesul de comunicare. In general, copilul pare “absent”, preocupat tot timpul de altceva decat de ce se intampla in jurul lui sau de alte persoane
  • Evita sa fie tinut de manuta (isi “trage” manuta) sau sa fie imbratisat
  • Nu raspunde prin intoarcerea capului sau a privirii atunci cand este strigat pe nume (sau face acest lucru doar ocazional)
  • Nu este interesat sa se joace sau sa interactioneze cu alti copii. Cel mult, copilul se joaca langa alti copii, fara vreo legatura cu acestia
  • Cel mai adesea, nu raspunde la cerintele specifice ale celorlalti. Pare a nu intelege ce i se cere, atat verbal cat mai ales non-verbal (prin gesturi)
  • Pare a nu intelege si a nu reactiona adecvat la starile emotionale ale celorlalti, pozitive sau negative (lipsa capacitatii de empatizare)
  • Nu este interesat de animale vii si nu reactioneaza la prezenta acestora
  • Are un profil senzorial atipic: prefera alimentele de anumite texturi (de obicei cele foarte moi sau pasate), este foarte sensibil la zgomote, lumini, materiale textile de un anumit gen etc
  • Are o gama restransa de interese (de exemplu, se joaca cu aceleasi jucarii in acelasi mod, in mod repetat). In general, jocul este simplu, stereotip (invarte mereu rotile masinutelor, inchide si deschide usile sau sertarele sau actioneaza in mod repetat intrerupatorul luminii etc), prefera jucarii nepersonificate, care produc sunete sau lumini, sau are o preferinta deosebita pentru aparate si sisteme electrice si electronice (masini de spalat, aparate de aer conditionat, lifturi etc)
  • De asemenea, reactioneaza negativ la schimbarea rutinelor, preferand sa faca acelasi lucru in acelasi mod, in fiecare zi
  • Aliniaza jucariile si obiectele sau insista sa le aseze intr-o anumita ordine
  • Poate studia obiectele din unghiuri neobisnuite, spre exemplu sta culcat pe jos si se uita intens la o jucarie sau studiaza textura covorului
  • Pare a nu avea simtul pericolului si a nu invata din accidente
  • Isi foloseste in mod ciudat manutele (de exemplu, le flutura sau le trece repetat prin fata ochilor, mai ales in starile de bucurie intensa sau nervozitate) sau are gesturi si posturi corporale atipice, merge pe varfuri sau se invarte mult timp in jurul propriei axe corporale
  • In starile de nervozitate reactioneaza intens si prelungit (crize de afect), se musca de manute, musca alte persoane sau diverse obiecte, se loveste cu manutele peste fata sau se tranteste pe jos

Exista forme usoare de autism care nu pot fi depistate devreme?

Exista forme de autism “inalt functional” care sunt depistate abia cand copilul ajunge la scoala si devin evidente dificultatile sale de comunicare si socializare. In practica personala, intalnesc  copii de 6 – 7 ani care prezinta doar cateva simptome subtile de autism (“note pervazive”), suficiente insa pentru a le afecta abilitatile de comunicare si socializare. De asemenea, intalnesc frecvent copii (in special baietei) care manifesta un tip special de ADHD “autistic like”, adica intrunesc conditiile de diagnostic pentru tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) dar prezinta si cateva comportamente specifice autismului. Dealtfel, ADHD-ul si autismul au o componenta genetica importanta comuna. Din fericire, astfel de cazuri reactioneaza foarte repede si bine la terapie daca sunt depistate pana la 4 - 5 ani. Multi din acesti copii au avut totusi in istoricul dezvoltarii lor din primii ani o intarziere in dezvoltarea limbajului, un profil senzorial atipic si dificultati de adaptare la situatii noi sau schimbari de rutina si ar fi putut fi diagnosticati mai devreme daca parintii ar fi sesizat la timp ca ceva nu este in regula in comportamentul copilului lor.

Multe cazuri de autism inalt functional ajung sa nu fie diagnosticate corect niciodata, iar mai tarziu, in adolescenta sau la varsta adulta, aceste persoane ajung sa fie catalogate ca avand o tulburare de personalitate. Desi la testele de inteligenta non-verbale (care presupun operarea cu imagini si simboluri grafice) foarte multi copii cu autism inalt functional obtin scoruri inalte si foarte inalte, ei esueaza la testele de inteligenta verbala. Mintea lor poate fi geniala in a gasi logica si ordinea intr-o structura de simboluri dar poate fi complet neajutorata in a intelege si opera cu conceptele verbale, in special cu cele abstracte, neintelegand glumele si ironiile celorlalti sau exprimarea metaforica (dealtfel, simtul umorului le lipseste in totalitate). De asemenea, acesti copii nu isi formeaza corect conceptul de timp (o notiune prea abstracta pentru ei), fac greseli frecvente in utilizarea corecta a timpilor verbali atunci cand povestesc evenimente plasate in momente diferite de timp si nu au perspectiva viitorului pe termen lung, traind ancorati in prezent. La scoala devin frecvent tinta bullying-ului sau sunt cel putin ignorati si marginalizati de ceilalti copii.

Deoarece o parte din comportamentele descrise mai sus sunt tipice si altor tulburari (ex: ADHD, sindrom Asperger, tulburare de atasament etc) numai o evaluare de specialitate poate depista corect cazurile de autism.

Publicat de: KidSpots

error: Continutul este protejat la copiere !!! Toate drepturile rezervate - psiholog Monica Bolocan.