Cum spui NU copilului
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Utilizarea interdictiilor categorice din categoria “NU ai voie sa …” este un subiect frecvent discutat si destul de controversat. In timp ce exista pareri care afirma ca prea mult NU distruge creativitatea si independenta copiilor, alte voci sustin ca este benefic un echilibru intre DA si NU pentru a-l ajuta pe copil sa distinga intre bine si rau. Iata cateva recomandari utile care va pot ajuta sa iesiti din aceasta dilema:
- Copilul mic invata explorand. El are nevoie sa atinga lucrurile, sa le manipuleze, sa le desfaca, sa le guste si sa le miroasa, utilizandu-si astfel toate simturile si intelegand astfel legile si principiile dupa care functioneaza lumea in care traieste. Asa se dezvolta creierul lui, prin urmare a-i interzice unui copil mic, pana in 3 ani, sa exploreze pe motiv ca se murdareste, face mizerie sau strica este o mare eroare. Atunci cand copilul face ceva care ne deranjeaza (de exemplu, trage de fata de masa, vrea sa mazgaleasca pe televizor, etc), cea mai buna metoda este de a-i distrage atentia oferindu-i o alternativa acceptabila (de exemplu, sa traga de o paturica pentru a descoperi o jucarie, sa mazgaleasca pe o foaie de hartie etc). In schimb, copilul mic nu stie ce este periculos sau nu, asa ca parintii trebuie sa il invete acest lucru cat mai devreme, pentru siguranta sa personala. Spre exemplu, este absolut necesar sa i se indice copilului mic printr-un NU categoric ca nu are voie sa se apropie de foc, de o fereastra deschisa, sa introduca obiecte in priza electrica, etc
- Pe masura ce creste si are acces la subtilitatile limbajului vorbit, mai exact dupa varsta de 3 ani, copilul poate intelege reguli si principii din ce in ce mai complexe. Este momentul potrivit pentru ca parintii sa inceapa sa ofere explicatii rezonabile referitoare la DE CE NU are voie copilul sa faca ceva anume, explicatii adaptate, desigur, la nivelul de intelegere al copilului. Prin urmare, atunci cand este exprimata o interdictie de tipul “nu ai voie sa …”, parintii trebuie sa explice si consecinta acelui comportament (“ nu ai voie sa … pentru ca …”) si apoi sa ofere alternativa acceptabila (“mai bine ….” sau “in schimb, poti sa ….”).
- Dupa varsta de 5-6 ani, copilul poate fi provocat sa gandeasca singur care sunt consecintele comportamentelor sale si sa decida ce este bine si ce nu este bine sa faca. Intrucat nu are inca nivelul cognitiv si emotional necesar pentru a judeca si aprecia corect in toate situatiile, copilul are nevoie sa fie ghidat de catre un adult. Spre exemplu, in loc de a spune NU, parintii pot pune intrebari ajutatoare de tipul “ce s-ar intampla daca …” sau “cum crezi tu ca ar reactiona … daca …” si altele similare, in functie de context, pentru a-l ajuta pe copil sa isi dezvolte corect gandirea de tip cauza – efect si sa faca inferente si deductii logice corecte. In plus, i se poate cere copilului sa ofere el insusi alternativele acceptabile: “cum/ce altfel ai putea face ..?”
Publicat de: Kidspots
