Cum sa-ti motivezi copilul sa-si faca temele
Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii si adolescenti
Nu de putine ori, copiii – si nu neaparat doar cei cu probleme reale de atentie sau dificultati de invatare – pur si simplu nu vor sa-si faca temele singuri. In cel mai bun caz, reusesc sa le duca la bun sfarsit dupa amenintari, presiuni si conditionari, sau sub supravegherea permanenta a unuia dintre parinti. Totusi, este de asteptat ca un copil de 9-10 ani sa fie deja capabil sa isi faca temele singur, deci parintii au la dispozitie cel mult 3 ani pentru a-si ajuta copiii sa fie independenti si automotivati. Unii copii nu au nevoie de niciun sprijin de la bun inceput. Ei nu sunt neaparat mai inteligenti decat ceilalti, ci fac parte din categoria celor care au manifestat devreme foarte bune abilitati de inhibitie si autocontrol si pe care parintii i-au sustinut - printr-un stil de parenting corect - sa isi dezvolte autonomia personala si motivatia interna. Sunt acei copii care au fost responsabilizati.
Auto-disciplina este una din abilitatile cheie ale reusitei scolare. Copiii trebuie sa invete cum sa-si gestioneze singuri timpul, cum sa-si seteze obiective si sa le indeplineasca nu numai in ce priveste temele pentru acasa, ci in toate aspectele vietii lor. Este foarte clar: daca un copil nu devine capabil sa-si gestioneze singur facutul temelor pentru acasa, va avea probleme si in a-si organiza, mai tarziu, viata de adult!
Cercetarile arata ca acele comportamente care sunt motivate intrinsec (ex: invat pentru a fi mandru de mine) sunt mult mai puternice si dureaza mai mult decat cele motivate extrinsec (ex: invat pentru a primi o recompensa). Dar cum ajungi aici?
- Defineste clar asteptarile pe care le ai de la copilul tau in privinta temelor. Implica-l in definirea acestor obiective, si renegociaza-le cu el periodic. Daca un copil nu intelege ce astepti de la el, ai sanse maxime sa nu obtii nimic. Nu incepe cu obiective marete, ca de exemplu, sa-si faca singur toate temele in fiecare zi. Incepe cu pasi mici. Spre exemplu, il lasi sa aleaga un exercitiu pe care sa il faca singur, si apoi unul pe care sa il faceti impreuna. Pe masura ce obtii rezultate, poti “ridica stacheta” ("faci tu doua exercitii singur, si te ajut eu la unul"; sau "intai incerci sa le faci tu si, daca nu reusesti, le facem impreuna; sunt aici langa tine sa te ajut"). Ofera-i cantitatea minima de sprijin de care are nevoie pentru a rezolva singur exercitiile. Evita sa faci tu in locul lui - vei constata in curand ca va astepta cuminte (si cu mintea in alta parte) sa ii faci tu toata tema, mimand neajutorarea. Lasa-l pe el sa gandeasca punandu-i intrebari ajutatoare si atat.
- Poti utiliza doar la inceput un sistem de acumulare de smiley-face, pe care le poate castiga atunci cand isi atinge obiectivele sau le poate pierde cand esueaza. Acest sistem ar trebui insa eliminat dupa ce copilul demonstreaza ca se poate organiza singur, pentru a lasa loc motivatiei interne sa se formeze. Asa ca recompenseaza-l cu laude, imbratisari si atentia ta (puteti face impreuna un joc interesant dupa ce isi termina temele). In niciun caz nu promite recompense materiale sau timp pe tableta pentru facutul temelor. Va fi greu sa scapi de aceasta conditionare ulterior!
- Stai langa el, supravegheaza-l si fii gata sa-l ajuti atunci cand are nevoie! In plus, ai ocazia sa observi ce dificultati are sau ce tipuri de erori face, si astfel il poti corecta. Surprinde momentele cand reuseste si lauda-l imediat. Fii cat se poate de specific in formularea laudelor. Arata-te implicat si interesat de ceea ce face. De exemplu, ii poti spune “Ma bucur ca ai reusit sa rezolvi singur acest exercitiu, sunt foarte mandru de tine! Arata-mi si mie cum ai facut.” Sau, poti aprecia efortul pe care l-a depus, chiar daca nu a a reusit sa faca singur tema, si sa-ti oferi suportul fara a-l critica. Cere-i sa-ti explice unde s-a blocat, si cautati impreuna solutia. Fa-l sa simta ca esti alaturi de el cand are nevoie si ca apreciezi eforturile lui, chiar daca nu reuseste. Pe masura ce se descurca din ce in ce mai bine, te poti retrage treptat: fie iti iei ceva de lucru langa el, in aceeasi camera, si intervii doar cand are nevoie, fie ii spui ca lipsesti putin ca sa iti rezolvi din treburi, si te intorci din cand in cand pentru a vedea daca are nevoie de ajutor.
- Cand nu reuseste sa-si termine lectiile la timp sau cand ia o nota proasta, nu exagera cu criticile. Nu-i tine predici interminabile. Nu face comparatie cu alti frati sau chiar cu tine insuti, cand erai ca el. Discuta cu el pentru a intelege ce anume l-a facut sa nu-si atinga obiectivul, si cum ar fi putut face altfel. Ajuta-l sa inteleaga unde a gresit si ce astepti de la el. Revizuieste-ti asteptarile, daca sunt prea inalte. Pasii mici sunt mai siguri!
- Concentreaza-te pe sentimente: multumirea ta, mandria lui, etc. Ajuta-l sa-si construiasca acel sistem intern de motivatie de care am vorbit mai sus, si sa nu “depinda” de recompense gen “o jumatate de ora in plus la tableta”. Evita sa utilizezi ca si recompensa comportamentele pe care nu ti le doresti (ca de exemplu, timpul excesiv petrecut la calculator)! Recompensele de acest tip pot fi folosite doar la inceput (daca nimic altceva nu functioneaza!), dar este vital sa fie inlocuite treptat cu sentimente.
Si nu in ultimul rand, nu uita: cheia succesului este sa fii calm, suportiv, pozitiv si sa nu te abati de la regulile stabilite. Fara critici si crize de nervi! Daca in ciuda tuturor eforturilor tale copilul nu reuseste sa isi faca singur temele nici macar partial, incearca sa faci o lista cu dificultatile observate si tipurile de greseli pe care le face si cere ajutorul unui psiholog specializat in dificultati de invatare. Este posibil sa vorbim, totusi, despre o dificultate reala de atentie, memorie si invatare. Succes!
Publicat de: SuntParinte.ro
