Cum sa reactionezi la obraznicii
Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii
Desi sunt uneori interpretate de parinti drept o dovada de “personalitate puternica” sau “tupeu” si sunt chiar incurajate, raspunsul obraznic al copilului fata de adulti – parinti, bunici, profesori sau chiar persoane necunoscute – sunt, totusi, semnale clare de lipsa de respect si de subminare a autoritatii acestora. Un copil nu se naste obraznic. El devine astfel pentru ca cei din preajma lui i-au permis sa se manifeste in acest mod sau i-au oferit ei insisi exemple gresite de comportament. Atunci cand sunt tolerate sau trecute usor cu vederea, micile obraznicii se consolideaza treptat formand fundamentul potrivit pentru problemele serioase de conduita de mai tarziu, in special in adolescenta. Pentru a preveni acest lucru, este bine sa corectam cat mai devreme “iesirile” obraznice ale copiilor.
Cum este bine sa reactionam la obrazniciile copiilor? Iata cateva idei care ar putea fi de folos:
1. Pastrati-va calmul. Daca reactionati emotional, este un semn clar ca obraznicia si-a facut efectul, lovind la tinta. In fond, copilul a oferit acest raspuns tocmai ca sa va enerveze. Analizati bine inainte de a reactiona pentru a fi siguri ca este vorba despre o obraznicie si nu de o simpla opozitie. Un raspuns nepotrivit risca fie sa duca la escaladarea situatiei, fie sa intrerupa definitiv comunicarea. Daca nu sunteti sigur, mai bine cereti-i copilului sa isi reformuleze raspunsul, folosind un ton ferm si calm. Daca acest lucru nu se intampla, intrerupeti comunicarea spunandu-i copilului ca ii oferiti mai mult timp pentru a se gandi, intrucat nu este inca pregatit pentru a oferi un raspuns adecvat. Ii puteti spune “vad ca esti nervos / deranjat de ceva, te las sa iti revii si reluam discutia mai tarziu”. Este un semnal clar ca asteptati altceva de la copil si sunteti dispus sa continuati comunicarea numai in anumite conditii pe care doar dumneavoastra, ca parinte, le stabiliti.
2. Aflati care este cauza principala a raspunsului obraznic. Pentru aceasta, ar trebui sa va cunoasteti destul de bine copilul pentru a va da seama, de fapt, ce il frustreaza, facandu-l sa isi “impacheteze” raspunsul intr-un ambalaj nepotrivit. Cauza reala nu este neaparat si cea mai evidenta. Spre exemplu, un copil gelos ca mama sa i-a oferit mai devreme mai multa atentie fratelui sau, jucandu-se cu el, va raspunde obraznic mai tarziu atunci cand mama sa ii va cere sa isi faca lectiile, stiind ca acest subiect o enerveaza. In loc sa raspundeti cu o pedeapsa la obraznicie, mai bine intrebati calm copilul daca nu cumva este deranjat de ceva anume, spre exemplu – in cazul de mai sus – puteti intreba pe un ton intelegator “Esti suparat cumva ca m-am jucat mai devreme cu fratele tau si nu cu tine?”. Copilul va simti ca aveti puterea de a-i recunoaste corect emotiile si va va respecta pentru acest lucru. Dati-i copilului ocazia sa isi reformuleze frustrarea si sa vorbeasca despre ce simte cu adevarat.
3. Explicati clar care sunt raspunsurile acceptabile si stabiliti consecinte disciplinare pentru “obraznicii” pe care sa le aplicati cu calm. Fiti predictibil si, mai ales, consecvent.
4. Recompensati verbal sau prin gesturi de recunostinta raspunsurile si comportamentele respectuoase ale copilului. Vorbiti cu el despre politete si respect si despre importanta acestora in relatiile dintre oameni. Fiti dumneavoastra insiva un model atat in relatia cu propriul copil cat si cu ceilalti.
Publicat de: Kidspots
