Cum sa iti inveti copilul sa isi faca ordine in camera

Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii si adolescenti

Daca ai un copil care isi face singur ordine in camera, te numeri printre putinii parinti norocosi care se bucura de acest privilegiu. Cu siguranta ai inceput sa iti responsabilizezi copilul de foarte devreme si ai fost foarte consecvent in a-i solicita acestuia sa isi indeplineasca putinele indatoriri care ii revin fara nicio exceptie, lasandu-l sa suporte consecintele firesti ale propriei neglijente.

Adevarul este ca marea majoritate a parintilor se confrunta cu aceasta problema, si – daca stam sa ne gandim bine – fiecare dintre noi a primit macar o data reprosuri pe aceeasi tema cand eram copii (si cel mai adesea in adolescenta, nu-i asa?). Chiar daca pana acum ai preferat sa le faci tu pe toate – fie din comoditate, pentru a evita tot felul de discutii, fie din graba de a fi gata la timp – nu este niciodata tarziu sa incepi sa iti responsabilizezi copilul, indiferent de varsta acestuia. Iata cate sfaturi utile in acest sens:

Incepe cu cerinte simple. Evita formularile generale de tipul “fa-ti curat in camera!” care pot coplesi un copil ne-experimentat in acest sens. Imagineaza-ti cum te-ai simti daca vine un fermier la tine si iti spune “cultiva pamantul!”, aratandu-ti o tarla plina de buruieni. Prin urmare, alege ceva simplu de facut, dar cu impact vizual maxim, ca de exemplu punerea hainelor pe suport, pe umeras sau la cosul cu haine murdare, dupa caz, pentru a nu mai sta imprastiate prin camera, sau – in functie de varsta – punerea jucariilor gramada intr-un cos. Trebuie sa fie o cerinta care sa nu ceara mai mult de cateva minute pentru a fi realizata.
La inceput, asista copilul in timp ce indeplineste cerinta specifica. Stai langa el si, daca nu se urneste, ia-l de mana (cu calm!) si pune-l sa faca acel lucru, ca si cum ai manui o papusica pe ate. Poti chiar sa te amuzi in timp ce iti “manevrezi” copilul! Arata-i cat de simplu este sa faca acel lucru, si cat de putin timp ii ia. In tot acest timp, descrie cu voce tare ce are de facut, spre exemplu: “apuci tricoul de aici si il impaturesti asa, apoi il asezi aici etc…”. Ai grija sa nu faci tu in locul lui aceste actiuni in timp ce el asista pasiv, ci sa iti mobilizezi fizic copilul sa faca el acel lucru. Fa asta consecvent de fiecare data daca este nevoie si nu uita, la final, sa iti lauzi copilul. Este extrem de important sa fii calm si sa te arati sincer satisfacut ca acel lucru s-a intamplat, chiar daca tu ai fost “papusarul”. Mesajul pe care trebuie sa il transmiti este acela ca, indiferent de reactia copilului, cerinta specifica va fi indeplinita si nu are nicio scapare. In timp, pe masura ce copilul preia responsabilitatitea, mai adaugi (pe rand!) cate o sarcina simpla. Practic, iti inveti copilul - pas cu pas - cum sa se organizeze si cum sa isi planifice activitatea de a face ordine in camera. Este ca si cum fermierul de care vorbeam mai sus ar sta langa tine si ti-ar spune ce ai de facut si in ce ordine pentru a-ti cultiva pamantul si a avea, la final, o recolta buna. Nu-i asa ca pare mult mai usor? Multi copii chiar nu stiu cu ce sa inceapa si sunt absolut haotici si ineficienti, fapt ce ii frustreaza foarte mult.
Sub nicio forma nu te lamenta si nu afisa o mimica de om “satul”, disperat, frustrat sau chiar furios. Nu esti nici victima, nici calau! Reprosurile, certurile si discursurile “motivationale” sunt inutile, este deja demonstrat ca nu dau rezultate asa ca nu are rost sa mai incerci. Pedepsele pot da numai rezultate punctuale dar si multa frustrare de ambele parti. Arata-te bine dispus sa iti ajuti copilul sa devina responsabil. Pana la urma, este vina ta ca ai ajuns in aceasta situatie, nu-i asa? Nu uita ca si exemplul personal conteaza, asa ca ai grija pe unde iti lasi sosetele.
Pentru o perioada (pana se automatizeaza procesul), stabileste o activitate placuta pentru copil dupa ce si-a indeplinit cerinta. Spre exemplu, ii spuneti “pune hainele curate pe umeras si pe cele murdare la cos, si hai sa mai facem o partida de carti!”. Totodata, lasati copilul sa suporte consecintele logice ale neindeplinirii sarcinilor, ca de exemplu faptul ca nu se poate relaxa pana nu termina ce are de facut (exemplu: nu se poate uita la TV, tableta, sau nu poate iesi afara, etc).