Cum convingi copilul sa faca ce ii ceri

Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii si adolescenti

Niciun parinte nu isi doreste un copil obedient, submisiv. Vrem sa crestem copii independenti, puternici, asertivi. Si, totusi, vrem sa ne asculte imediat ce le cerem sa faca ceva, ca de exemplu sa se spele pe maini, sa vina la masa sau sa se apuce de teme.

Atunci cand un copil raspunde cu placere cerintelor parintesti inseamna ca in acea familie exista atat reguli clare si comportamente consecvente cat si respect fata de nevoile emotionale ale fiecaruia. Toti copiii vor sa isi multumeasca parintii si, daca sunt iubiti si respectati, vor intoarce din plin afectiunea primita prin comportamente potrivite asteptarilor parintilor lor. Exceptiile sunt rare si justificate, ca de exemplu copiii cu anumite tulburari de neruodezvoltare care nu le permit sa inteleaga ce li se cere, sa se conecteze emotional la parintii lor si sa aiba autocontrolul propriilor emotii si comportament.

Cum poti avea un copil ascultator? Iata cateva reguli de baza:

In primul rand, “ascultarea” se pregateste din timp. Este nevoie intai de o relatie pozitiva solida cu copilul tau. Iata aici zece sfaturi “de aur” pentru construirea acestei relatii. Numai pe acest fundament solid se poate aseza, ulterior, “ascultarea”. Incepe prin a-i oferi copilului, zilnic, cel putin 5 aprecieri descriptive a ceea ce face el bine, ca de exemplu: “Imi place foarte mult cum te-ai jucat acum cu fratele tau, ati impartit jucariile si nu v-ati mai certat. Ma bucur, bravo!” sau “Am observat ca ti-ai asezat hainutele pe scaun, bravo, ai fost de ajutor!” Sigur gasesti ceva cat de mic pe care sa il apreciezi!
Pleaca de la premisa ca “ascultarea” necesita timp pentru a se consolida (minim doua-trei saptamani), si este nevoie de consecventa si calm din partea ta. Nu te mai enerva. Renunta la tipete, vaicareli si rugaminti. TU esti “seful” si TU decizi, asa ca nu ai de ce sa te enervezi. Telecomanda este intotdeauna la tine.
Alege cu grija momentul cerintei. Evita sa intrerupi o acivitate despre care stii ca este foarte importanta pentru copilul tau (spre exemplu, cand munceste din greu sa isi construiasca masinuta din Lego si mai are foarte putin). Aceasta inseamna sa respecti nevoile copilului tau. In aceste situatii, anunta-l din timp ca urmeaza sa ii ceri ceva. Spre exemplu “Peste 10 minute ne asezam la masa, vezi ce mai poti face pana atunci. Poti continua dupa aceea sa …”.
Atentie! Urmatoarele sfaturi se aplica numai in situatiile in care vrei sa ii ceri copilului sa faca ceva, nu si in situatiile in care ii ceri sa se opreasca din a face ceva (despre acestea voi vorbi in alt articol). Cand doresti sa ceri ceva copilului tau, opreste-te din ce faci, trage aer in piept, afiseaza o mimica pozitiva, calma, si apropie-te fizic de el stand in picioare. Asteapta in liniste pana cand se uita la tine.
Dupa ce ai contact vizual cu copilul (eventual ii pui usor o mana pe umar), ii spui calm si rar ce vrei de la el si astepti. Nu te repeta si, foarte important, nu te justifica si nu negocia. Ceea ce ii ceri trebuie sa para a fi ceva inevitabil, precum vremea. Orice ar fi, se va intampla!
Daca micutul incepe sa protesteze, asculta-l cu atentie, cu o atitudine intelegatoare, suportiva, si mai ales fara sa il intrerupi! Lasa-l sa isi verse naduful. Pune in vorbe ceea ce vezi, de exeplu: “Vad ca esti suparat, probabil vroiai sa te joci in continuare. Poti face asta si mai tarziu, dupa ce …”. Apoi, desfa cerinta in pasi mici si urmareste cu calm indeplinirea ei. Spre exemplu, daca vrei sa se spele pe maini, ii spui “Acum te ridici si mergem impreuna la baie”. “Acum da drumul la apa si umezeste-ti mainile. Foarte bine!” Ofera o aprecieze dupa fiecare pas. La final nu uita sa oferi o mica dovada de iubire: un sarut pe obraz, o imbratisare.
Desigur, sunt situatii in care copilul nu va face ce ii ceri. Unii parinti vor spune: “Ha, ha! De cate ori am incercat asta! Nu merge!”. Aceasta se intampla fie pentru ca nu exista inca o relatie pozitiva suficient de puternica (vezi pasul 1), fie pentru ca nu esti consecvent sau te enervezi si iti pierzi controlul. Daca TU ti-ai pierdut controlul, cum poti cere unui copil sa te asculte? Daca ai incercat si “nu merge orice ai face” (desi, este imposibil asa ceva, intotdeauna exista o solutie!) inseamna pur si simplu ca ai un copil mai puternic decat tine, adult. Fie te obisnuiesti cu ideea si accepti situatia (desi nu este de dorit), fie faci ceva sa te schimbi pana nu este prea tarziu. Nu copilul este problema, ci TU.
Indiferent de atitudinea morocanoasa a copilului, TU trebuie sa fii calm si iubitor. Este nevoie de putin exercitiu, dar … merita din plin! Dupa cateva incercari reusite te vei simti foarte bine. Vei simti ca TU detii controlul situatiei, si asa este normal sa fie.