Copilul scrie urat? Cand sa ne ingrijoram
Monica Bolocan, psiholog clinician pentru copii
“Scrie atat de urat, incat nici el nu mai intelege ce a scris!” sau “Ar putea lua note mai bune daca ar intelege cineva ce scrie” sunt doar cateva dintre remarcile parintilor care solicita sprijin pentru problemele de invatare ale copiilor lor. Chiar daca in viata de zi cu zi este mult mai probabil sa ne “tastam” gandurile decat sa le scriem, abilitatea de a scrie ramane, totusi, o componenta foarte importanta a procesului de invatare si de aceea parintii ar trebui sa-i acorde multa atentie inca din primii ani de scoala.
Scrisul educa atentia, rabdarea, si ne exprima personalitatea. Aspectul grafic al scrisului este doar elementul cel mai “vizibil” dintr-o serie de multe alte abilitati implicate in acest proces. A scrie nu inseamna numai a aseza in ordine literele pe hartie, ci presupune exprimarea unor idei intr-o forma coerenta, logica, organizata. Multi copii care scriu urat au, de asemenea, si dificultati de a se exprima verbal, de a citi, a compune texte complexe, sau de a-si organiza informatia in mod logic, structurat. De asemenea, copiii impulsivi, hiperactivi sau care au probleme de concentrare a atentiei tind sa scrie urat, dezorganizat.
Atunci cand calitatea scrisului variaza (copilul scrie cand frumos, cand urat), cel mai probabil vorbim de o cauza afectiv-emotionala, situatie in care trebuie analizat cu atentie contextul in care are loc alterarea scrisului. Spre exemplu, un copil care sufera de anxietate a performantei poate sa scrie foarte frumos atunci cand nu este sub presiunea timpului, si sa isi altereze semnificativ scrisul la teste sau la dictari contra-timp, ca urmare a stress-ului pe care il resimte.
Alterarea scrisului mai apare si in dezechilibre afective si emotionale si chiar in afectiuni neurologice si psihiatrice, de aceea – daca este observata o degradare evidenta, progresiva a scrisului – este indicat sa fie urgent consultat un specialist (psiholog clinician, medic neurolog sau psihiatru)!
Atunci cand nu sunt atribuite lipsei de stimulare adecvata, a unui deficit cognitiv (IQ mic), problemelor de vedere, inclusiv optometrice, sau unei afectiuni neurologice care afecteaza coordonarea ochi-mana si transpunerea gandului sau intentiei in miscare, problemele legate de scris pot avea multe alte cauze.
Daca scrisul este in general urat si dezorganizat, e nevoie de o evaluare neuropsihologica a functiilor cognitive implicate in acest proces pentru a identifica in mod corect cauza.
Ce este DISGRAFIA?
In anumite situatii, vorbim despre disgrafie – sau tulburarea scrisului – care face parte din grupul „tulburarilor specifice de invatare”(TSI) ce au la baza o disfunctie neuro-biologica care afecteaza dezvoltarea capacitatii grafice. Un copil poate fi diagnosticat ca avand disgrafie abia in clasa a II-a, dupa ce a parcurs invatarea scrierii tuturor literelor si a avut suficient timp pentru exersarea si automatizarea acestora. Disgrafia apare foarte rar ca tulburare singulara, ea insotind de obicei alte tulburari specifice de invatare (in special dislexia, dar si disortografia), fiind de asemenea frecvent asociata cu ADHD (tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate) sau facand parte din tabloul clinic al altor tulburari de neurodezvoltare si afectiuni neurologice (ex: tulburarea de dezvoltare a coordonarii motorii sau dispraxia).
Exista o predispozitie pentru disgrafie?
Exista mai multi factori de risc care afecteaza dezvoltarea corecta a abilitatilor motorii sau a unor functii cognitive importante implicate in activitatea grafica (spre exemplu: perceptia vizuala, orientarea in plan si spatiu, coordonarea vizuo-motorie, etc) printre care putem enumera:
- Leziuni minore ale sistemului nervos central („disfunctia minima cerebrala”), spre exemplu aparute in timpul sarcinii sau al complicatiilor din timpul nasterii (ex: hipoxie), sau dupa nastere
- Prematuritatea sau greutatea foarte mica la nastere (retardul de crestere fetala)
- Unele intarzieri in dezvoltarea psihomotorie (in special ale abilitatilor motorii fine sau grosiere) datorate unor tulburari de neurodezvoltare
Printr-o evaluare neuropsihologica specifica, acest tip de problema poate fi identificata inca de la gradinita si poate fi semnificativ remediata inainte de a ajunge copilul la scoala. Fara ajutor, micul scolar cu probleme de scris devine treptat demotivat, nu poate tine pasul cu ceilalti, iar scaderea stimei de sine ii afecteaza performanta in toate ariile scolare. Iata de ce este important sa ne adresam mai multe intrebari referitoare la ce anume cauzeaza scrisul urat al copilului, mai ales daca aceasta problema persista dupa primul an de scoala. Poate fi doar o problema motorie, sau poate fi doar efectul cel mai vizibil al unor alte deficite de functionare cognitiva mult mai complexe! Cu cat sunt identificate mai devreme aceste cauze, cu atat se poate interveni mai eficient pentru a le remedia. Despre dezvoltarea abilitatilor de scris-citit la prescolari puteti citi mai multe aici.
Publicat de: Kidspots
