Copilul opozitionist
O problema serioasa pentru parinti
Unii copii ne dau impresia ca s-au nascut cu “nu” in brate. Cu toate ca in marea majoritate a cazurilor comportamentele neadecvate ale copiilor se datoreaza in principal unei abordari gresite a parintilor, totusi exista si cazuri cand acestia din urma nu au nicio vina. Copilul parca ar veni pe lume “echipat” deja cu toate strategiile de a fi contra orice si oricui.
Care sunt cauzele comportamentului opozitionist?
Cand nu se datoreaza exclusiv unui stil de parenting inadecvat , opozitionismul copilului are la baza un temperament dificil care este usor de recunoscut inca de la nastere. Statisticile ne spun ca aproximativ 10% dintre copii intra in aceata categorie, in special baieti. Ca bebelus, copilul dificil era cu siguranta plangacios si greu de linistit, se obisnuia foarte greu cu schimbarile si adormea greu sau avea un somn agitat. In plus, avea rutine de alimentatie si de somn neregulate si, in consecinta, impredictibile. Acest tip de comportament duce adesea la o reactie neadecvata a mamei epuizate de efortul de a-si intelege copilul, creandu-se un cerc vicios in care devine greu de identificat care este cauza si care este efectul. Cu timpul, dificultatile initial temperamentale devin comportamente stabile si rezistente la schimbare si, in cazuri extreme, intrunesc conditiile pentru tulburarea opozitionismului provocator.
Desi nu este cunoscuta exact cauza neuropsihologica a opozitionismului provocator, multi cercetatori si specialisti considera ca aceasta tulburare este determinata de o combinatie intre o disfunctie cerebrala si un dezechilibru biochimic. Arii specifice ale creierului care controleaza emotiile si capacitatea de luare a deciziilor pot fi afectate. Tulburarea opozitionista este corelata cu o cantitate anormala a unor neurotransmitatori, incluzand serotonina si dopamina, fapt ce afecteaza capacitatea copilului de a procesa corect informatia si a-si gestiona adecvat reactiile emotionale si comportamentale.
Cum se manifesta tulburarea opozitionismului provocator?
Copii intre 2 si 5 ani si adolescentii manifesta frecvent comportamente opozitioniste, acestea facand parte din procesul de formare a identitatii de sine. Totusi, sunt cazuri cand atitudinea sfidatoare si “crizele de nervi” ale copilului inseamna mai mult decat o etapa normala de dezvoltare in special atunci cand afecteaza serios relationarea copilului cu adultii si copiii din viata acestuia si par a se accentua cu timpul. Iata care sunt comportamentele care trebuie sa dea de gandit serios parintilor:
- Copilul are in cea mai mare parte a timpului un comportament negativist, sfidator, disobedient si ostil fata de persoanele care reprezinta autoritatea
- Frecvent, copilul isi pierde cumpatul, se cearta cu adultii, refuza sa se supuna cerintelor acestora, comite deliberat acte cu scopul de a-i supara pe ceilalti (loveste, strica, tipa, etc), da vina pe altii pentru comportamentul sau, este ranchiunos si razbunator
- Copilul cu opozitionism gaseste placere in a-i sfida pe ceilalti, testand deliberat limitele tolerantei acestora. Agresivitatea este predominant verbala. Formele fizice ale agresivitatii sunt mai rare si indica faptul ca situatia a devenit foarte complicata
- In general, copilul opozitionist are o toleranta la frustrare extrem de scazuta, trecand imediat la atac daca se simte lezat in orice fel. Fata de ceilalti copii, este dispretuitor si rautacios, se supara si reactioneaza in mod exagerat fata de situatie, fiind respins si marginalizat de acestia
- La varsta de 4 ani, copilul nu respecta regulile si programul impus de adulti (de masa, de somn, de joaca etc), este incapatanat, nervos si uneori loveste, zgarie, da cu piciorul sau “ridica mana” la ceilalti
- La 6 ani, copilul se opune frecvent cerintelor de a se pregati pentru scoala, de a veni la masa, a se spala sau a merge la culcare. Cand e nervos, tranteste usile, arunca cu obiecte sau loveste cu piciorul in acestea, tipa si loveste tot ce ii iese in cale.
Comportamentele descrise mai sus sunt in mod constant prezente acasa si fata de persoanele cunoscute si pot fi mai putin evidente in contexte sociale noi pentru copil. Odata cu inaintarea in varsta, opozitionismul ajunge sa afecteze viata copilului in orice context si se poate transforma intr-o alta tulburare extrem de dificila - tulburarea de conduita, caracterizata prin comportamente antisociale severe.
Este important de stiut ca manifestari de tip opozitionist apar in multe alte tulburari afective (anxietate, depresie, manifestari psihotice) si de comportament (in special in ADHD – tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate), precum si in cazul copiilor care nu si-au format un atasament sanatos, securizant emotional, in primii ani de viata (este si cazul copiilor adoptati sau institutionalizati). De asemenea, retardul mintal si intarzierile de dezvoltare (intalnite spre exemplu in tulburarea autista, dar nu numai) includ in tabloul lor clinic comportamente opozitioniste. Este extrem de important ca parintii sa inteleaga cat mai corect cauzele unui astfel de comportament pentru a putea lua masurile corective potrivite situatiei copilului lor. Orice intarziere in luarea acestor masuri duce la “intarirea” si complicarea comportamentului care devine din ce in ce mai rezistent la schimbare.
Voi reveni intr-un articol viitor cu sfaturi utile parintilor pentru managementul comportamentelor opozitioniste la copii.
Publicat de: KidSpots
