Sursa: KidSpots
Din momentul in care este capabil sa tina creionul in mana si sa il puna pe hartie, copilul incepe sa isi exprime gandurile si emotiile prin desen. Toate activitatile artistice reprezinta un mod placut si confortabil de a incuraja copiii sa-si exprime sentimente pe care nu au posibilitatea (sau maturitatea) de a le exprima prin cuvinte.
Inca de la 1 an si jumatate, copiii incep sa faca mazgaleli pe hartie, carora le putem spune, cu foarte multa bunavointa, desene. Initial aceasta activitate nu are un scop in sine (mazgalelile nu reprezinta “ceva”), ci reprezinta un act imitativ sau pur si simplu placerea de a lasa urme pe hartie. Spre varsta de 3 ani mazgaleala capata sens, si copilul incepe sa deseneze figuri umane sau animale, intr-o forma extrem de simplificata. La aceasta varsta alegerea culorilor este inca pur intamplatoare. Abia spre 5 ani desenele copilului incep sa reflecte oarecum realitatea, atat prin proportie si detaliu cat si prin alegerea culorilor. Desenele devin pline de semnificatie psihologica, si un ochi atent poate “citi” cu usurinta informatii importante despre mintea si sufletul copilului care le-a desenat.
Odata cu dezvoltarea vietii sociale, dupa 5-6 ani, copilul incepe sa deseneze obiecte si personaje in relatie unele cu altele. Desenul reprezinta o intamplare, si cateodata chiar o poveste intreaga, pe care copilul fie o inventeaza, fie o copiaza dintr-o poveste sau desen animat. De aceea, interpretarea desenelor copiiilor trebuie sa tina cont atat de contextul recent de viata al acestuia cat si de interesele si preocuparile lui de zi cu zi. Astfel, daca un copil deseneaza monstri nu inseamna neaparat ca are tendinte agresive, ci poate pur si simplu a vazut recent un desen animat care l-a impresionat foarte mult. Similar, daca un copil prefera culorile inchise (negru, maron etc) nu inseamna neaparat ca are depresie, fiind posibil doar sa prefere vizual contrastele foarte puternice.
Toti copiii se nasc cu bucuria de a desena si este bine ca parintii sa ii incurajeze cat mai mult sa se exprime in acest mod. Atunci cand copilului nu ii place sa deseneze, sau desenele lui nu evolueaza odata cu varsta (raman schematice, saracacioase, lipsite de detalii) este posibil ca acel copil sa aiba o problema de dezvoltare (cognitiva, motorie – in special motricitatea fina, a degetelelor) sau emotionala. Nu de putine ori, este si cazul copiilor care au dificultati senzorio-motorii (ex: probleme de coordonare ochi – mana), sufera de deficit de atentie si/sau hiperactivitate (ADHD) sau au tulburari specifice de invatare (dislexo-grafice). Aceste dificultati pot avea efect negativ asupra dezvoltarii corecte a abilitatilor de scris si citit de mai tarziu.
Ce poti face pentru a-ti ajuta micutul sa isi exprime emotiile prin desen?
- Pune-i la indemana creioane colorate (poti incepe cu acele creioane cerate mai groase, care pot fi tinute mai usor in manuta de catre copil)
- Ii poti oferi foi de hartie de diverse culori sau forme sau poti lipi pe perete o coala mare de hartie unde sa il incurajezi sa se exprime (eviti in acest mod riscul de a avea peretii decorati intr-un mod nedorit)
- Daca nu se descurca foarte bine cu creioanele, ofera-i posibilitatea de a picta cu manutele si cu degetelele, folosind acuarele speciale (exista in toate hypermarket-urile)
- Discuta cu el in timp ce desenati impreuna si incurajeaza-l sa gaseasca un sens in ceea ce deseneaza (ex: hai sa facem o casuta, care este acoperisul? … etc)
- Stimuleaza-l sa copieze dupa tine intai forme simple (cruciulita, cerc, patrat, triunghi etc), si mai apoi poti trece la desene mai complicate (casuta, catel)
- Lauda-i “operele de arta” chiar daca nu intelegi nimic; pune-i intrebari despre ce a desenat si arata-te incantat de reusita lui
Daca in ciuda eforturilor tale, copilul tau refuza sa deseneze, sau desenele lui sunt fie extrem de mici, schematice sau saracacioase, fie grotesti, fragmentate, cu parti lipsa sau cu continut agresiv, sau daca observi o modificare brusca de forma sau continut al desenelor (in sens negativ), este indicat sa ii faci o evaluare psihologica.
In practica psihologica clinica, desenele copiilor reprezinta o sursa importanta de informatii atat despre dezvoltarea cognitiva (intelectuala) a copilului cat mai ales despre starea lui afectiva si emotionala. Nu de putine ori, desenele tradeaza tulburari afective serioase (depresie, psihoze etc) sau traume emotionale ascunse si chiar abuzuri psihice, fizice sau sexuale. Interpretarea psihologica cere insa multa precautie si expertiza profesionala, si trebuie corelata si cu alte informatii relevante inainte de a trage o concluzie (interviuri clinice, teste standardizate etc). Un diagnostic psihologic corect nu se poate pune numai in baza desenelor copilului.