Cauzele intolerantei la frustrare la copii
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Vorbeam intr-un articol anterior despre intoleranta la frustrare la copii, definind-o ca pe o incapacitate cu baza neuro-biologica de a gestiona emotional si comportamental situatiile non-gratificante, insotita de dificultatea de adaptare la situatii noi. Incepand cu varsta de 2 ani, toti copiii mici au manifestari comportamentale de tip intoleranta la frustrare in grade variabile, in functie de temperamentul lor si de modul in care reactioneaza cei din jur. Comportamentele de acest tip se accentueaza atunci cand copilul este obosit, flamand sau bolnav. Dupa varsta de 4-5 ani, aceste comportamente ar trebui sa se reduca in frecventa si intensitate si sa fie inlocuite de exprimarea verbala adecvata a emotiilor si frustrarilor.
In majoritatea cazurilor este vorba doar de opozitionismul tipic copilului mic a carui identitate de sine este in plina formare dar si de greseli de educatie si disciplinare din partea parintilor. In plus, copiii care nu detin inca suficiente abilitati verbale pentru a se exprima, isi manifesta emotiile prin reactii comportamentale. Prin urmare, intalnim mai frecvent manifestari comportamentale de tip intoleranta la frustrare la copiii care au o intarziere in dezvoltarea limbajului sau o intarziere in dezvoltarea cognitiva. Acesta este un aspect extrem de important la care parintii trebuie sa fie foarte atenti. Limbajul si inteligenta sunt cheile castigarii autocontrolului emotiilor si comportamentelor !
Vorbim, practic, de trei categorii de cauze ale manifestarilor de tip intoleranta la frustrare:
- Greselile de educatie (ex: rasfatul, lipsa regulilor, intarirea accidentala a comportamentelor nedorite etc) si de disciplinare (ex: inconsecventa parintilor in a aplica regulile de disciplina sau aplicarea unor pedepse percepute de copil ca incorecte, exagerate, ilogice etc). Cititi mai multe aici pentru a intelege De ce tehnicile de disciplinare nu functioneaza uneori.
- Intarzierile in dezvoltarea abilitatilor de comunicare si a celor cognitive. Prin abilitati de comunicare intelegem atat limbajul receptiv (capacitatea copilului de a intelege corect ce i se spune) cat si limbajul expresiv (capacitatea copilului de a exprima prin cuvinte idei, emotii etc). Cauzele acestor intarzieri sunt extrem de diverse si le voi aborda intr-un alt articol.
- Incapacitatea neuro-biologica a creierului de a gestiona situatiile frustrante. Numeroase studii atesta existenta unei anumite zone a scoartei cerebrale (cortexul prefrontal) responsabila de toleranta la frustrare, zona care nu se activeaza corect in anumite situatii. Este cazul in special al copiilor cu ADHD, autism in diverse forme, sindrom Asperger dar si a celor cu probleme de integrare senzoriala la nivelul creierului a informatiei venite prin toate simturile.
Ce ii diferentiaza in mod special pe copiii din a treia categorie de ceilalti sunt impredictibilitatea, intensitatea si inconsecventa manifestarilor comportamentale indiferent de consecintele acestora atat asupra celor din jur cat si asupra copilului insusi. Aparent, nicio metoda de recompensare sau penalizare nu functioneaza. Gandirea rigida, adesea obsesionala in anumite privinte (ex: copilul vrea ca lucrurile sa se intample sau sa arate exact la fel de fiecare data), inflexibilitatea comportamentului, schimbarile bruste si inexplicabile de dispozitie afectiva si capacitatea redusa de a se adapta la situatii sau cerinte noi ii fac pe parinti sa simta ca nu au controlul asupra comportamentului copilului oricate eforturi ar face. Tocmai de aceea, in aceste situatii este nevoie de un diagnostic medical corect si de o terapie specializata.
Publicat de: Kidspots
