Cand ar trebui sa va ingrijorati pentru problemele de invatare ale copilului
Monica Bolocan, psiholog pentru copii
Evaluarea periodica a nivelului de dezvoltare al copilului pana la 6 ani, respectiv screening-ul periodic al copilului scolar sunt cerinte de baza care fac parte din programe nationale obligatorii de screening si evaluare derulate de tarile care pun accent pe dezvoltarea copilului si interventia timpurie (Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Australia, etc).
Perioada de varsta prescolara (incepand cu 3 ani) si varsta scolara mica (clasa 0 si clasele I – II) reprezinta un moment crucial pentru identificarea si remedierea precursorilor tulburarilor specifice de invatare (dislexie, disgrafie, discalculie), chiar si in formele usoare ale acestora. Aspectele specifice ale acestor tulburari sunt greu de detectat la varste mici. Exista totusi semnale de alarma importante pe care parintii trebuie sa le trateze cu maxima responsabilitate. Identificate devreme si abordate corect, aceste tulburari nu vor mai avea un impact atat de covarsitor asupra copilului ajuns la varsta scolara.
Orice copil - si chiar persoana adulta - are probleme de invatare din cand in cand. Atunci cand aceste probleme sunt prezente tot timpul (pe o perioada de monitorizare de cel putin 6 luni) si afecteaza performanta copilului pe mai multe domenii de dezvoltare sau arii curriculare, parintii ar trebui sa-si faca griji. Tulburarile de invatare trebuie sa fie diferentiate de variatiile normale in performanta scolara sau de dificultatile datorate lipsei de posibilitati, stilului pedagogic defectuos al cadrelor didactice sau factorilor culturali. De asemenea, in diagnosticul acestor tulburari trebuie eliminata intai cauza unor deficite senzoriale (de auz sau de vaz) sau a unor conditii neurologice specifice.
Deoarece dificultatile de invatare acompaniaza frecvent alte tulburari (ex: ADHD, tulburari de comunicare, tulburari de dezvoltare, tulburari afective si emotionale etc), parintii ar trebui sa monitorizeze cu grija evolutia copilului si sa se adrezese unui specialist (psiholog educational sau clinician, sau medic psihiatru) imediat ce apar semnale de alarma. Diagnosticul diferential este crucial pentru stabilirea unui program corect de interventie. Cu cat se intervine mai devreme (ideal, pana in 6 ani), cu atat cresc sansele de remediere a tulburarilor specifice de invatare.
Parintii trebuie sa inteleaga ca aceste tulburari – avand la origine o disfunctionalitate neurologica – nu se vindeca de la sine, si nici luand medicamente! Numai prin identificarea lor corecta (pot exista simultan mai multe tipuri de tulburari, chiar si in forme foarte usoare) si prin programe de interventie educationala specific se pot obtine rezultate pozitive si durabile! In plus, copiii identificati ca avand tulburari specifice de invatare trebuie sa fie monitorizati permanent pentru a tine sub control evolutia acestor dificultati in timp si a adapta corespunzator programul educational.
Care sunt aspectele la care trebuie sa fie atenti parintii copiilor de varsta prescolara sau scolara mica (aceasta lista nu este exhaustiva si nu reprezinta un instrument de diagnostic; pentru evaluare trebuie sa va adresati unui specialist):
- Intarziere in aparitia vorbirii
- Vorbire greoaie, incorecta (comparativ cu standardele varstei)
- Nerespectarea in exprimare a unor reguli gramaticale de baza
- Confundarea cuvintelor care suna la fel
- Inversarea literelor in cuvinte
- Dificultati de a identifica si retine cuvinte care rimeaza
- Dificultati de a imparti cuvintele in silabe
- Dificultati de a spune cuvintele pe litere
- Dificultati de identificare a literelor scrise
- Dificultati de identificare a primei si ultimei litere dintr-un cuvant auzit
- Retinerea cu greutate si incorecta a cuvintelor noi
- Neintelegrea si neindeplinirea comenzilor care contin mai multe actiuni simultan
- Neintelegerea sensului cuvintelor (auzite sau citite)
- Dificultati de scriere in ordine corecta a literelor si cifrelor
- Dificultati de intelegere a umorului, glumelor sau ironiei (la varste peste 5 ani)
- Dificultati de decodificare a simbolurilor
- Dificultati de interpretare a comportamentelor non-verbale ale celorlalti (ex: gesturi, mimica, stari emotionale etc)
- Neadaptarea comunicarii la context („a vorbi pe langa subiect“) – peste 5 ani
- Nemodularea adecvata a vorbirii (volum, viteza, tonalitate, intonatie, ritm, fluenta etc)
- Dificultati de a imita gesturile, comportamentele si expresiile verbale ale celorlalti
- Reamintirea greoaie a faptelor si a numerelor
- Dificultati de intelegere si utilizare a conceptului de timp
- Dificultati de orientare spatiala (in special in spatiile noi) si de intelegere a directiei
- Dificultati de a distinge dreapta de stanga
- Dificultati de raportare la schema corporala (ex: sa-si duca mana stanga la piciorul drept)
- Dificultati de grupare a elementelor pe categorii si de comparare a acestora
- Aprecierea incorecta a distantelor, vitezei, cantitatilor, lungimilor, marimilor etc
- Utilizarea cu preponderenta a mainii stangi
- Lateralitate incrucisata (ex: mana dominanta stanga si picior dominant drept, etc)
- Dificultati grafice (de desen, de incadrare intre doua linii, de urmarire a unui contur, de copiere a unui model, de completare a unui desen partial etc)
- Tinerea cu dificultate a unui creion
- Greutate in executarea unor activitati care solicita motricitatea fina si coordonarea ochi-mana (taiat cu foarfeca, insirat margele pe o sfoara, facut bilute din plastilina, asamblat piese mici de Lego sau puzzle, modelaj, pictura etc)
- Dificultati de a se incheia la nasturi sau a-si lega sireturile
- Neindemanare in utilizarea diferitelor obiecte
- Se impiedica si se loveste frecvent
- Scapa obiectele din mana
- Dificultati de a arunca sau lovi cu piciorul mingea la tinta sau de a prinde minge
- Postura corporala incorecta
- etc
Acestea sunt doar o parte din comportamentele carora parintii trebuie sa le acorde atentie si care, intr-o anumita combinatie, pot semnala prezenta unei tulburari specifice de invatare sau a altor tulburari. Pentru un diagnostic corect, trebuie sa va adresati unui specialist in psihologie clinica.
