15 sfaturi utile pentru a castiga respectul copilului tau
Monica Bolocan - psiholog clinician pentru copii si adolescenti
Foarte multi parinti se plang de faptul ca, de cele mai multe ori, trebuie sa apeleze la pedepse pentru a se face ascultati de copiii lor. Cu “vorba buna” nu pare sa functioneze. A castiga respectul unui copil si a tine cont in acelasi timp de principiile de parenting pozitiv pare a fi o treaba complicata. Cum poti sa fii si afectuos si autoritar in acelasi timp? Pare contradictoriu! Intr-adevar, nu este simplu. Iata 15 sfaturi utile care sa te ajute sa castigi respectul copilului tau pe termen lung si sa ramai, in acelasi timp, un parinte bun:
- Nu incerca sa devii prietenul copilului tau. Prietenia se bazeaza pe perceptia de egalitate. Devenind “egal” cu copilul tau, nu mai poti avea pretentia sa iti respecte autoritatea. Copilul tau are suficiente optiuni printre copiii de aceeasi varsta pentru a-si satisface nevoia de prietenie. Il poti ajuta, in schimb, sa isi construiasca prietenii de calitate in care sa invete sa ofere si sa primeasca, sfatuindu-l cum este mai bine sa procedeze in diferite situatii, dar lasandu-i libertatea de decizie in relatiile lui personale.
- Nu tolera obraznicia, minciuna, indolenta si lenea si nu permite escaladarea conflictelor prin discutii si negocieri interminabile. Atunci cand acestea se intampla, pune-le punct imediat, fara exceptie, afisand o atitudine ferma care sa-i sugereze copilului ca a calcat pe un teren minat.
- Fii logic, echilibrat si cu bun simt atunci cand il pedepsesti. Nimic nu frustreaza mai mult un copil ca o pedeapsa nemeritata sau exagerata primita de la parintele sau! Atunci cand copilul te percepe ca fiind injust, respectul lui fata de tine este afectat. In general, bunul simt trebuie sa fie unitatea de masura atat in stabilirea sanctiunilor cat si al recompenselor pentru ca te ajuta sa “calibrezi” comportamentul copilului tau la situatiile reale de viata si sa il motivezi corect.
- Chiar si cand te joci cu copilul tau, pastreaza limitele relatiei voastre. Daca e joaca, nu inseamna ca ii poti permite orice, ca de exemplu sa ti se adreseze pe un ton nepotrivit sau sa te loveasca, chiar si in gluma. Copilul trebuie sa stie in permanenta “cine e seful” si cat isi poate permite sa spuna si sa faca.
- Fii ferm atunci cand iti exprimi cerintele. Nu te ruga de copilul tau sa te asculte, el trebuie sa stie ca nu glumesti iar limbajul tau non-verbal (tonul vocii, atitudinea, privirea, expresia fetei, gesturile) trebuie sa ii indice foarte clar ca vorbesti serios. E bine ca o cerinta sa fie repetata de cel mult doua ori si apoi – invariabil – sa aplici consecinta.
- Sa fii ferm nu inseamna sa tipi, insa ridicarea tonului poate fi cateodata utila pentru a accentua necesitatea conformarii cu cerinta ta atat timp cat este insotita de o atitudine controlata. In orice caz, tonul ridicat este bine sa fie folosit doar in situatii limita si sa aiba rol de ultimatum. Daca ridici vocea sau tipi permanent atunci cand iti exprimi cerintele, copilul se va obisnui si nu va mai reactiona.
- Atunci cand situatia impune, ai voie sa iti exprimi enervarea sau chiar furia in urmatoarele conditii: sa nu semene cu isteria sau cu pierderea autocontrolului, si sa folosesti un limbaj adecvat. Este mai bine sa fii autentic pentru a fi credibil decat sa joci un rol care, poate, nu ti se potriveste.
- Fii sigur pe tine si asuma-ti responsabilitatea atunci cand iei decizii importante pentru copilul tau. Trebuie sa fie foarte clar pentru toata lumea cine si cand decide in aspectele importante si ne-negociabile ale vietii de familie. Sigur ca este necesar sa asculti si parerea copilului, insa decizia finala iti apartine tie, ca parinte. Nu uita insa sa si argumentezi logica din spatele alegerii tale, mai ales daca este contrara cu cea exprimata de copil, insa fara a da impresia ca te justifici.
- Fii tu insuti respectuos cu ceilalti, nu minti, nu jigni si, mai ales, nu accepta sa fii jignit. Spre exemplu, in familiile in care unul dintre parinti il jigneste si il umileste pe celalalt, copiii ajung adesea sa foloseasca acelasi tip de comportament intre ei sau chiar fata de parintele care se lasa umilit. Ce autoritate mai poti avea, ca parinte, daca accepti sa fii “calcat in picioare” in fata copiilor tai?
- Respecta-ti promisiunile atat fata de el, cat si fata de ceilalti membri ai familiei. Nu promite nimic ce nu esti sigur ca vei putea face, iar daca totusi se intampla acest lucru, ofera explicatiile necesare si gaseste o modalitate justa de compensare.
- Da-i copilului responsabilitati pe masura varsta lui, invata-l sa aiba singur grija de el si de ceilalti membri ai familiei - in special de fratii mai mici - si sa nu te perceapa ca fiind in slujba lui 24 de ore din 24. Daca tu alergi repede dupa un pahar de apa atunci cand spune ca ii e sete, cat de des crezi ca isi va face el ordine in camera din proprie initiativa?
- Fii alaturi de copilul tau atunci cand plange, sufera, il doare sau e bolnav. Copilul trebuie sa stie ca se bazeaza pe afectiunea ta si gaseste alinare si sprijin in tine cand are nevoie. Doar atunci cand copilul foloseste plansul ca mijloc de manipulare ii poti indica, printr-o atitudine calma si rezervata, ca ii intelegi frustrarea dar nu vei ceda presiunilor lui.
- Conecteaza-te la copilul tau atunci cand iti vorbeste: priveste-l in ochi, asculta-l pana la capat si nu il intrerupe. Intereseaza-te de ceea ce il preocupa, pune-i intrebari si implica-te in pasiunile lui. Aloca un timp “special” in fiecare zi in care sa fii numai cu copilul tau si sa vorbiti despre orice doreste el, fara a-l corecta, critica sau a-i tine lectii de morala. Arata-i ca stii ce ii place, ce il bucura si ce il supara si ca tii cont de toate acestea.
- Ai grija de tine, ca adult, si pastreaza tot timpul decenta in modul in care te imbraci, arati sau te porti, chiar daca esti acasa si “nu te vede nimeni”. Copilul va intelege ca nu ai doua fete: una ingrijita, pentru “altii” de a caror parere iti pasa, si alta neglijenta, pentru cei de acasa. Parerea familiei tale despre tine trebuie sa fie cel putin la fel de importanta ca a celorlalti.
- Nu in ultimul rand, nu uita ca tu esti modelul copilului tau iar el este oglinda ta. Schimbarea trebuie sa inceapa cu tine.
Publicat de: SfatulParintilor