10 sfaturi utile pentru parintii divortati

10 sfaturi utile pentru parintii divortati

Monica Bolocan, psiholog pentru copii

Situatiile in care parintii aleg la un moment dat drumuri diferite in viata sunt – din pacate – din ce in ce mai numeroase. Desi de multe ori aceasta solutie pare a fi cea mai potrivita pentru cei doi adulti, pentru copii este o cauza majora de dezechilibru emotional si un factor cu influenta negativa asupra dezvoltarii lor, indiferent de etapa de varsta la care are loc evenimentul.

Atmosfera familiala conflictuala de dinaintea divortului si momentul separarii de unul dintre parinti (inclusiv trecerea printr-un proces traumatizant de foarte multe ori de stabilire a custodiei) nu sunt singurule elemente perturbatoare pentru copil. Adaptarea copilului la noua situatie depinde in foarte mare masura de modul in care parintii reusesc sa gestioneze contextul de viata de dupa divort. In cele mai multe cazuri, dupa separarea parintilor, “lumea” copilului se imparte in jumatati care nu mai seamana una cu cealalta.

Iata cateva sfaturi utile pentru a minimiza efectele negative ale divortului asupra copiilor:

Este extrem de important ca in rutinele zilnice ale copilului sa intervina cat mai putine schimbari, in special pentru copiii pana in 10-12 ani. Daca parintii impart relativ egal cresterea copilului (ex: doua saptamani la mama si doua saptamani la tata), trebuie sa respecte acelasi program zilnic si acelasi regim de viata legat de alimentatie, somn, miscare fizica, activitati de invatare si timp liber. Calitatea vietii copilului trebuie sa fie aceeasi indiferent cine se ocupa de cresterea acestuia.
Parintii trebuie sa evite sa isi duca razboiul de fata cu copilul. Cercetarile arata ca gradul de adaptare al copilului dupa divort este influentat de masura in care acesta asista direct la conflictele dintre parinti, fie si in discutiile telefonice sau in timpul scurt de intersectare cu ocazia predarii-preluarii copilului.
Consecventa regulilor de disciplina si educatie este un element cheie. Ambii parinti trebuie sa urmeze aceleasi reguli de recompensare si penalizare si tehnici de disciplinare adecvate varstei copilului. Din pacate, aceasta este zona de aliniere cea mai problematica dupa un divort.
Copilul nu trebuie folosit de catre parinti pe post de “mesager de razboi” intre cele doua tabere (ex: “spune-i lui taica-tu ca mai are sa-mi dea niste bani”). Orice aspect administrativ legat de cresterea copilului trebuie rezolvat in discutii separate.
Copilul nu trebuie folosit ca “spion” in tabara adversa pentru a afla detalii despre viata personala a celuilalt parinte.
Cel mai frecvent, parintii incearca prin orice mijloace, emotionale si chiar materiale, sa castige copilul drept “aliat”. Intre cele doua tabere incepe o adevarata competitie de monopolizare a atentiei si afectiunii copilului, al carei rezultat nu poate fi decat negativ.
Este extrem de important ca parintii sa inteleaga ca, indiferent de sentimentele pe care le au unul fata de celalalt, in fata copilului ei sunt si vor ramane intotdeauna “mami si tati”. Poate ca cel mai mare rau pe care il pot face copilului este sa se denigreze si sa se submineze reciproc. Nimic nu poate fi mai bulversant pentru sufletul unui copil! Nevoia lui primara de dezvoltare este de a avea un atasament securizant fata de ambii parinti.
Parintii trebuie sa evite sa-l copleseasca pe copil cu propriile ingrijorari si frici. Din pacate, multi copii (in special adolescenti) sunt folositi drept “umar pe care sa plangi” dupa divort si sunt responsabilizati peste capacitatea lor emotionala de a oferi suport.
Programul de vizite si legatura cu “celalalt” parinte trebuie mentinute la un nivel constant. Absentele lungi si pauzele de comunicare in care copilul nu mai stie absolut nimic despre celalalt parinte dezechilibreaza emotional copilul, creandu-i un sentiment de insecuritate si lipsa de predictibilitate.
Atunci cand parintii nu reusesc sa se alinieze in privinta celor mai sus discutate, este util sa caute un ajutor specializat care sa intermedieze negocierea dintre cele doua tabere si sa mute “razboiul” pe un alt front pentru a minimiza pe cat posibil consecintele negative asupra copilului.